Postări
Fundaţia "Horia Rusu":
Iniţiativa cetăţenească europeană: mai mult un efort de legitimare decât o formă reală de participare
Introducerea iniţiativei cetăţeneşti europene s-a vrut a fi o îmbunătăţire a capitolului încrederea cetăţenilor UE în instituţiile europene. S-a considerat că ea va putea da Uniunii un plus de legitimitate, în contextul în care a suferit tot timpul la acest capitol. Problemele ridicate de acest nou instrument, considerat revoluţionar, sunt însă multiple. Se pun astfel o serie de întrebări: este normal ca un eventual act normativ, iniţiat de un milion de cetăţeni, să afecteze 500 de milioane de cetăţeni?; poate fi aplicat un instrument al democraţiei, specific unui stat, democraţiei originale existente la nivelul UE?
Pornind de la aceste întrebări, încercăm să arătăm în cele de mai jos două lucruri. În primul rând, că inovatorul instrument democratic este foarte greu de transpus în practică şi că probabilitatea ca o iniţiativă cetăţenească să se transforme în act comunitar este destul de mică. În al doilea rând, vrem să arătăm că translarea la UE a unui instrument specific democraţiei participative, aplicate la nivelul unui stat, este riscantă, în contextul în care democraţia la nivelul UE este diferită de cea de la nivelul unui stat. Chiar dacă o iniţiativă s-ar transforma în act, atunci riscul disproporţionalităţii este destul de mare, putând duce la promovarea unor interese foarte particulare. Deşi noul instrument are şanse foarte puţine să se finalizeze, oficialilor europeni le este foarte util un discurs pe marginea unei forme de democraţie participativă, vrând să dea un plus de legitimitate deciziilor luate la nivel european.
Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca iniţiativa cetăţenească să poată fi exercitată
Iniţiativa legislativă cetăţenească a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona şi a fost concepută ca o formă de participare cetăţenească la elaborarea politicilor europene. Iniţiativa permite unui număr de cel puţin un milion de cetăţeni ai UE, provenind dintr-un număr semnificativ de state membre, să sesizeze Comisia cu o propunere legislativă ce prezintă interes pentru grupul iniţiator.
După o largă consultare cu mai multe categorii de actori de la nivelul UE, Comisia Europeană a adoptat, la 31 martie 2010, o propunere de Regulament privind iniţiativa europeană
Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca o iniţiativă cetăţenească să poată fi exercitată:
- să fie semnată de cel puţin un milion de cetăţeni din cel puţin un sfert din statele membre;
- numărul minim necesar de semnături pentru fiecare stat în parte se va calcula în funcţie de numărul de parlamentari europeni ai statului respectiv, raportat la numărul total de cetăţeni ai PE (750 de înmulţit cu numărul de europarlamentari ai unui stat). De exemplu, numărul minim de semnături de care are nevoie România, pentru a depune o iniţiativă, este de 24.750;
- iniţiativa trebuie să vizeze un interes ce ţine de domeniile de competenţă ale UE.
După ce o iniţiativă cetăţenească a fost validată de CE, ea va intra în procesul legislativ ordinar al UE. Decizia finală va fi astfel luată, prin vot, tot de către organele legislative ale UE: Parlament şi Consiliu.
Prin introducerea iniţiativei cetăţeneşti în dreptul comunitar, UE pretinde că rezolvă deficitul de democraţie a construcţiei europene
Oficialii europeni au pretins că, prin noul instrument pus la îndemâna cetăţenilor, UE va fi mai democratică, însă nu s-a întrebat dacă cetăţenii sunt interesaţi de o astfel de participare şi dacă un astfel de instrument specific statelor naţionale, se potriveşte unei construcţii precum cea a UE. Eurobarometrele arată că, deşi nemulţumiţi de modul în care politicile UE le afectează viaţa, cetăţenii europeni nu manifestă interes pentru implicarea în luarea deciziilor acestei entităţi. De fapt, nemulţumirea lor este dată de obligativitatea însuşirii unei părţi a dreptului comunitar în dreptul intern al unui stat.
Slaba participare la alegerile europarlamentare (de la 62% în 1979, la 43% în 2009), mult mai mică decât la alegerile interne, arată o lipsă de interes a cetăţenilor pentru soarta UE. Este un paradox în atitudinea cetăţenilor UE, în sensul în care, pe de o parte, se simt neimplicaţi în luarea deciziilor la nivel european, iar, pe de altă parte, nu participă la alegerile europene.
Această atitudine paradoxală a cetăţenilor este normală, din cel puţin trei motive: în funcţie de sistemul electoral intern, cetăţenii anumitor state membre UE sunt chemaţi la alegeri foarte des şi asta conduce la o rutinizare a alegerilor şi, implicit la o scădere a apeteneţei faţă de această formă de participare politică (1); cetăţenii UE au senzaţia că alegerea reprezentanţilor europeni este destul de mediată şi nu îi vizează decât indirect (2); caracterul de noutate al jocului politic european îi face pe cetăţenii europeni să înţeleagă destul de greu relaţiile instituţionale intracomunitare (3).
… fără o finalitate precisă, instrumentul este pus la îndemâna cetăţenilor doar pentru ca UE să-şi legitimeze deciziile
În ceea ce priveşte intenţia oficialilor europeni de a oferi acest instrument cetăţenilor, eanu este decât un joc de imagine pentru UE. UE nu s-a bucurat niciodată de legitimitate în rândul cetăţenilor statelor membre. Mai mult, legitimitatea este în continuă descreştere. Probabilitatea ca o iniţiativă cetăţenească să se transforme într-un act comunitar fiind foarte mică, ca urmare a faptului că tot instituţiile comunitare sunt cele care decid, noua şi revoluţionara iniţiativă cetăţenească la nivelul UE este o utopie.
Posibilitatea ca membrii Parlamentului European să fie aleşi direct, în 1979, a fost considerată un mare pas înainte în favoarea federalizării Comunităţilor Europene. Cu toate acestea, istoria construcţiei europene arată că alegerile europene nu au fost decât un mod de legitimare a acestei construcţii noi, cetăţenii statelor membre nesimţindu-se mai implicaţi.
Oficiali europenii consideră că alegerile europarlamentare nu sunt atractive, pentru că nu-i vizează decât indirect pe cetăţenii unui stat. De aceea au imaginat un astfel de instrument specific democraţiilor participative. Ceea ce nu a luat însă în calcul, este că instrumentele democratice la nivelul UE, nu pot fi preluate din modelul democratic naţional, fără a suferi distorsionări.
Democraţia Uniunii Europene – o democraţie originală diferită de democraţia statală
Argumentul invocat de UE pentru introducerea iniţiativei cetăţeneşti a fost acela că se încurajează democraţia participativă la nivelul UE şi se dă un conţinut noţiunii de cetăţenie europeană. Democraţia de la nivelul UE nu se poate compara însă cu cea de la nivelul democraţiei interne a unui stat.
Tipul de raporturi dintre instituţiile europene pune în evidenţă o distincţie clară între democraţia aplicată la nivelul unui stat şi cea care se construieşte la nivelul UE. Uniunea Europeană fiind o entitate care se construieşte în mod continuu, şi democraţia regăsită la nivelul funcţionării instituţiilor europene este una de tip original şi nouÎn acest tablou instituţional european, faptul că o prerogativă deţinută numai de Comisia Europeană (iniţiativa legislativă) a fost pusă şi la îndemâna cetăţenilor, apare ca o importantă inovaţie.
Iniţiativa legislativă în statele naţionale aparţine Parlamentului, Guvernului şi cetăţenilor. La nivelul UE, iniţiativa legislativă aparţine numai Comisiei şi faptul că acum s-a extins şi la cetăţeni, aduce o mare noutate la nivelul funcţionării instituţiilor UE în comparaţie cu statele naţionale.
O iniţiativă cetăţenească europeană are puţine şanse să se transforme într-un act comunitar
Actele comunitare fiind foarte stufoase şi trebuind redactate în funcţie de legislaţiile naţionale, pentru a putea fi făcută o propunere pertinentă, va fi nevoie de o anumită expertiză. Acest lucru, coroborat cu faptul că deciziile finale vor fi luate oricum de instituţiile europene, fac din acest instrument o utopie.
Iniţiativa cetăţenească europeană poate duce la promovarea unor interese particulare nereprezentative la nivelul ansamblului Uniuni Europene
Numărul de semnături necesare pentru o iniţiativă cetăţenească fiind destul de mic, se poate ajunge la situaţii pentru care UE nu are prevăzute soluţii. De exemplu, dacă se declanşează campanii rivale, în sprijinul unei iniţiative opuse celeia pentru care se strâng semnături, se ajunge la un conflict de nerezolvat.
Prima iniţiativă cetăţenească se prefigurează deja într-un eşec, având în vedere că nu este conformă cu principiile dreptului comunitar. Iniţiativa a fost făcută în februarie 2010 şi aparţine europarlamentarului german Martin Kastler (Uniunea Creştin-Socială) şi cere garantarea zilei de duminică drept zi liberă. Pentru că reglementarea în domeniul dreptul muncii rămâne de competenţa statelor membre, transformarea unei astfel de iniţiative într-un act comunitar ar contraveni dreptului comunitar însuşi.
Ionela Gavril
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu