24 decembrie 2010

ONU premeditează un viitor război civil sau o intervenţie externă în Coasta de Fildeş



Nu intru în multe detalii - după alegerile prezidenţiale, s-au proclamat doi preşedinţi: Laurent Gbagbo, recunoscut de Curtea Constituţională, şi Allasane Ouattara, recunoscut de "comunitatea internaţională" (ONU, UE, etc).

ONU are o misiune de menţinere a păcii în Coasta de Fildeş, UNOCI, în urma unui război civil început în 2002 şi îngheţat în 2007 (ţara este divizată, nordul este controlat de rebeli). Gbagbo susţine că aceştia au falsificat rezultatul alegerilor din zona pe care o controlează, rezultatul pe ţară fiind astfel influenţat decisiv pro-Ouattara, adică cel recunoscut de ONU şi de alte organizaţii şi state.

De fapt, UNOCI asigură acum deplăsările propagandistice prin ţară ale lui Ouattara, şi postul de radio al misiunii ONU este pus la dispoziţia acestuia, precum şi alte mijloace (bunuri, clădiri, vehicule, etc). Practic, ONU sprijină un guvern paralel, al gauleiterului internaţional Ouattara.

Guvernul lui Gbagbo a cerut forţelor ONU să părăsească ţara, mandatul expirând la 31 decembrie (9000 de militari din 41 de ţări; 4000 francezi - de fapt, o armată franceză de ocupaţie sub masca mandatului ONU). ONU l-a prelungit cu 6 luni.

Instituţiile de stat din Coasta de Fildeş sunt sub controlul lui Gbagbo. Privind realist, doar un nou război civil ori o intervenţie străină, directă ori mascată drept "lovitură de stat" ar putea aduce la putere "preşedintele legitim".

Nu discut despre "cine-i mai bun" ori "cine-i mai democrat" dintre cei doi, ci despre o criză în desfăşurare şi modul cum ea este prezentată.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: