Valeriu Stoica nu a înţeles că PDL trebuie să se apropie de (încă) electoratul PNL, nu de sclavii lui Patriciu

Un votant din trei de-al lui Antonescu nu a mers cu Geoană la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, împotriva indicaţiilor conducerii PNL. Asta ar însemna cam 6%.

Nu cred că este realistă aşteptarea ca PNL să revină într-o construcţie politică de dreapta, în conducerea PNL sunt acum chiar cei care s-au opus pe faţă creării Alianţei Dreptate şi Adevăr în 2003, şi cei care nu şi-au arătat de la început adevăratele intenţii, dar "s-au demascat! s-au demascat!" pe parcurs, vorba unui liberal de viţă nouă, Petre Roman (Petre, eşti cel mai bun... sugar-daddy; te prinde bine noua vopsea de păr, după nenumăratele vopsele politice).

Tot aud, aşa, ca un zumzet, despre pupat Piaţa Endependenţii între PDL si PNL, ba dinspre PDL, ba dinspre PNL (cu o notă falsă de aici - cică numai prin absorbţia PDL de către PNL; auzi la ei, ce mai visează, hăhăhă !).

Valeriu Stoica vorbeşte din nou despre "reunificarea dreptei" într-un interviu pentru ziarul Timpul:

[...] Problema cu care ne confruntăm este aceea că în interiorul Dreptei există o fisură care s-a produs în urmă cu patru ani și care încă nu a fost reparată. Este vorba de defecțiunea PNL, care în mod paradoxal a identificat PDL ca fiind principalul adversar, consecința fiind că a preferat să facă alianțe deschise sau oculte cu PSD.

Mai mult, liberalii nu au înțeles că PSD folosește PNL ca pe un simplu tovarăș de drum, perfect dispensabil din punctul de vedere al PSD, în buna tradiție bolșevică a tuturor partidelor comuniste. PSD nu are nici un fel de afinitate cu PNL.

De altfel, Ion Iliescu a spus recent – și mă miră că liderii liberali nu au reacționat – că liberalii reprezintă dușmanul ideologic al PSD și că relația PSD cu PNL se justifică doar pentru a împiedica refacerea Dreptei. A spus-o in integris.

Îmi permit să vă aduc aminte că discursul PLD și apoi al PDL a fost constant critic la adresa „deviațiilor de stânga ale PNL”. S-a adus la un moment dat în discuție chiar faptul că, vă citez, „Partidul Național Liberal a abandonat valorile liberalismului de dreapta”. Cum credeți că veți putea face o alianță cu un partid pe care l-ați acuzat de așa ceva?

Simplu. Dacă PNL se va îndepărta de PSD, atunci cu siguranță va reveni firesc la valorile liberale. Numai îmbrățișarea cu PSD a făcut ca PNL să se îndepărteze în ultimii patru ani de valorile de Dreapta.

Dacă liberalii vor scăpa din această îmbrățișare cu Stânga, PNL va redeveni partidul de centru-dreapta pe care cu toții ni-l amintim. În acest mod vom putea construi o nouă logică a unificării Dreptei.

Chiar credeți acest lucru, în condițiile relațiilor atât de tensionate dintre conducerile celor două formațiuni politice?

Eu cred că în PNL a sunat deșteptarea. Sunt convins că partidul  a început să înțeleagă că, dacă va continua această colaborare cu PSD, nu va fi singurul depozitar al reculului politic.

PSD se va folosi de PNL pentru a accede eventual la guvernare, iar atunci când va putea se va debarasa rapid de PNL. Lucru care, de altfel, s-a mai întâmplat.

Ne aducem aminte cum, imediat după alegerile din 2008, relația PNL-PSD s-a rupt imediat. PNL a făcut o mare greșeală atunci, pentru că a crezut în înțelegerea anterioară alegerilor și a refuzat să intre la guvernare cu PDL. PSD a profitat de acest lucru și i-a lăsat rapid în off-side pe liberali. A intrat singur la guvernare!

Cu… PDL!

Liberalii au început să înțeleagă că ei sunt doar folosiți de PSD…

… așa cum și dumneavoastră v-ați folosit de PSD! Dacă în cazul PNL a avut loc doar un concubinaj politic, doar o înțelegere de susținere parlamentară cu PSD – aflat atunci într-o presupusă opoziție –, partidul dumneavoastră a trecut la nivelul următor: a intrat la guvernare cu PSD! Același PSD pe care îl dezavuați. Cu alte cuvinte, dacă liberalii au trăit în concubinaj cu PSD, PDL s-a căsătorit cu PSD!

Eu cred că lucrurile sunt diferite din două puncte de vedere. În primul rând, nu cred că o căsătorie este mai condamnabilă decât un concubinaj. În al doilea rând, din punct de vedere politic, alianța de guvernare dintre PDL și PSD cel puțin era transparentă.

Și, atenție!, nu a fost vorba decât de o alianță  de guvernământ, evident, contra naturii și care, logic, nu a putut să reziste din cauză că valorile erau imposibil de armonizat. Aici vreau să subliniez că este regretabil faptul că nici în 2009 PNL nu a acceptat propunerea noastră de a intra la guvernare.

Dar eu cred că o alianță PDL-PNL este absolut necesară și sper ca liderii PNL să aibă aceeași disponibilitate ca și noi în această privință.

Personal, am dubii serioase față de succesul demersului coagulării Dreptei. Seducția acestui proiect a pierdut din forță prin pierderea credibilității și autenticității sale. Căci să vorbești despre necesitatea Dreptei, despre fundamentele unei economii și societăți liberale, în condițiile în care Dreapta – atât prin PNL, cât și prin PDL – s-a compromis  alături de PSD, mi se pare cel puțin neserios.

Este adevărat că ceea ce a făcut Dreapta în ultimii ani este de natură să nască cel puțin neîncredere. Dar eu cred sincer că, dacă animozitățile personale dintre unii lideri ai PNL și PDL vor fi puse în plan secund, susținătorii Dreptei vor construi o nouă formulă de coabitare.

Oamenii lucizi înțeleg acest lucru. Să ne gândim… Care ar putea să fie o altă variantă? Nici una. Este clar că PDL și PNL sunt cele două forțe care ar putea intra în ecuația reunificării Dreptei. [...]

"Defecţiunea" PNL a fost mai degrabă un proces întins pe ani de zile, nu ceva neaşteptat.

Începutul a fost primirea în partid a Alianţei Pentru România în 1999 (fostul partid al lui Meleşcanu, desprins din PDSR), un alt pas greşit a fost "reunificarea" cu dinozaurii de la PNL-Câmpeanu (în 2002 sau 2003). Încă un pas greşit a fost punerea pe listele Alianţei DA a acelora care s-au opus creării acestei alianţe (C.Antonescu, N. Nicolai, ...).
Acum aceste deşeuri acumulate în timp decid linia politică a PNL.

Nu mai este nevoie de coabitare cu bijboci şi chiuari prin guvern. Cum am mai spus, există alianţa de dreapta şi ea a câştigat deja alegerile prezidenţiale din 2009.