Sunaţi alarma împotriva "Dezvoltării Durabile" ( II )

A doua parte a textului SOUND THE ALARM AGAINST SUSTAINABLE DEVELOPMENT, în traducere, apărut pe siteul NewsWithViews.com. Prima parte a textului tradus l-am postat în urmă cu câteva zile aici. Versiunea originală - aici.

SOUND THE ALARM AGAINST SUSTAINABLE DEVELOPMENT

PART 2 of 2

by Tom DeWeese
March 1, 2010
NewsWithViews.com

Integritate ecologică

În conformitate cu Dezvoltarea Durabilă, nu poate exista niciun motiv de preocupare pentru drepturi individuale, dorinţe, sau necesităţi - după cum trebuie să le sacrificăm toate de dragul mediului. Comisia ONU privind Guvernarea Globală a declarat în raportul său din 1998: "Activitatea umană ... combinată cu creşteri fără precedent în numărul de oameni ... afectează sistemul de sprijin al vieţii de pe planetă. Acţiuni trebuie să fie întreprinse acum pentru a controla activităţile umane care produc aceste riscuri". Harvey Ruvin, vicepreşedinte al Consiliului Internaţional pentru Iniţiative Locale de Mediu (ICLEI) a spus,"drepturile individuale vor trebui să treacă dinapoia colectivului".

În conformitate cu Dezvoltarea Durabilă nu poate exista niciun guvern limitat, astfel cum a fost susţinut de către părinţii fondatori (Founding Fathers), pentru că, ni se spune, criza de mediu reală sau percepută este prea mare. Maurice Strong, preşedinte al Summit-ului Pământului al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1992, a spus: "O schimbare este necesară spre un stil de viaţă mai puţin orientat spre modele de consum dăunătoare mediului. Schimbarea va necesita o vastă consolidare a sistemului multilateral, inclusiv a Organizaţiei Naţiunilor Unite. "

Î: Ce părţi ale vieţii noastre sunt considerate - este într-adevăr cuprins totul ?

TAD: Există documente ale Dezvoltării Durabile, orientări şi regulamente de impunere ale principiului de guvernământ:

În sistemul nostru de educaţie publică - de a pregăti copiii noştri să trăiască într-o lume durabilă.

Asupra economiei noastre - pentru a crea parteneriate între afaceri şi guvern, iar afacerile devin un instrument pentru a ajuta la punerea în aplicare a politicilor.

Asupra mediului - care conduce la controale pe proprietatea privată şi pe afaceri.

Pe îngrijirea sănătăţii - noua campanie împotriva obezităţii duce direct spre controale privind ceea ce mâncăm. Dezbaterea actuală privind sănătatea "raţionalizată" este chiar din manualul Dezvoltării Durabile, după cum consideră oamenii în vârstă şi pe cei bolnavi ca nemaifiind resurse valoroase.

Cu privire la agricultură - politicile de dezvoltare durabilă afectează capacitatea fermierului de a produce mai multe recolte, prin controlul produselor chimice preţioase, a biotehnologiei şi a ingineriei genetice, în numele protecţiei mediului. Pentru a înţelege pe deplin nebunia agriculturii durabile, există în prezent cursuri de agricultură în colegii şi simpozioane Ag pe agricultura durabilă care să promoveze utilizarea de boi ca înlocuitori pentru tractoarele non-durabile. Trebuie să mai adaug ceva?

În mediul nostru social şi cultural - unde corectitudinea politică controlează practicile de angajare orientate politic, politica de imigrare, multiculturalismul, legile care privesc regimul căsătoriilor, şi chiar şi ceea ce am putea spune. "Adevărul acceptabil global" dictează ştiinţa şi cunoştinţele pe care ne este permis să le urmăm.

Cu privire la mobilitatea noastră - cu accent pe carpools (adică automobile cu mai mulţi călători, pe lângă şofer) şi transportul public. 4 dolari per galon de benzină este politică pură de dezvoltare durabilă, concepută pentru a interzice forarea pentru mai mult petrol, în scopul de a crea criză de combustibil şi a se ridica preţul, ca să ne scoată din maşinile noastre, spre transportul public.

Şi asupra siguranţei publice - statul de drept şi sistemul judiciar sunt contestate de noi legi şi reglementări care afectează dreptul la viaţă privată. REAL ID-ul şi crearea unei societăţi a supravegherii totale asigură că suntem în mod corespunzător durabili în viaţa noastră de zi cu zi.

Este important să se înţeleagă că aceste aspecte majore cu care ne confruntăm azi nu sunt doar preocupări accidentale care îşi găsesc drum spre prim-planul dezbaterii politice. Acestea sunt toate interconectate cu politicile Dezvoltării Durabile şi cu restructurarea modului nostru de viaţă.

Pentru a cita un document deosebit al Dezvoltării Durabile, elaborat de Departamentul SUA pentru Locuinţe şi Dezvoltare Urbană (HUD): "O nouă economie echilibrată ecologic va conduce la succesul Comunităţii Durabile în cadrul societăţii moderne, a  civilizaţiei industriale atotcuprinzătoare urban-rural... Această piaţă globală este destinată să reformeze sensurile industriei, muncii, jocului, sănătăţii, agriculturii, comunicaţiilor, învăţământului şi multe altele."

Dezvoltarea Durabilă cheamă la schimbarea însăşi a infrastructurii naţiunii, îndepărtarea de proprietatea privată, controlul averii, nimic mai puţin decât planificarea întregii economii - adesea denumită control de sus în jos.

Politica de dezvoltare durabilă este construită pe ceva numit "principiul precauţiei." Asta înseamnă că orice activitate care ar putea ameninţa sănătatea umană sau a mediului ar trebui să fie oprită - chiar dacă nu există stabilită clar relaţia cauză-efect - şi chiar dacă ameninţarea potenţială este în mare parte teoretică.

Î: Este acest concept esenţial pentru preocuparea faţă de mediul înconjurător?

TAD: În realitate, Dezvoltarea Durabilă are foarte puţin de a face cu protecţia mediului. Are mult mai mult de-a face cu redistribuirea bogăţiei. Baza pentru politica "Sustainablist" este încălzirea la nivel global. Scuza este că trebuie să ne reducem din nou "amprenta de carbon". Cu toate acestea, Acordul de la Kyoto, în cazul în care ar fi pe deplin implementat, nu ar fi făcut nimic pentru a reduce emisiile de carbon, pur şi simplu pentru că a permis ca unele dintre cele mai industrializate naţiuni, precum China, India şi Brazilia, să fie scutite. "Cap and Trade" face acelaşi lucru. Cum este mediul ajutat când nu există nici o reducere a poluanţilor, despre care se spune că sunt cauzele crizei? De fapt, Dezvoltarea Durabilă nu are nimic de-a face cu aceasta. În schimb, politicile sale reuşesc în mod special să blocheze pe mai departe resursele americane, cum ar fi lemnul, petrolul şi mineralele, forţându-ne să le importăm din alte ţări. Cum ajută aceasta mediul înconjurător? Din nou, este despre redistribuirea dolarilor americani în alte ţări, reducând puterea şi independenţa noastră. Aceasta ne obligă să se bazăm pe economia globală, ceea ce duce la o mai puternică guvernare globală.

Î: Există o bază raţională pentru "dezvoltare durabilă", mă refer la resursele naturale, care sunt în pericol de a fi distruse sau consumate până la epuizare?

TAD: Cercetările ştiinţifice arată că nu există nicio lipsă de resurse naturale. Statele Unite par să aibă mai mult petrol decât oriunde altundeva în lume. Dar este blocat. Ştiinţa începe să vorbească destul de forţat privind lipsa de dovezi despre încălzirea globală creată de oameni. Pur şi simplu nu există. America are copaci mai mulţi astăzi decât în ultimii 200 de ani, pur şi simplu pentru că nu mai trebuie să rezervăm păşuni întinse pentru cai - din cauza inventării maşinii. Nu există nicio lipsă de terenuri şi nu există nicio criză de suprapopulare. De fapt, toţi oamenii din lume ar putea trăi astăzi într-o zonă de mărimea Texasului, cu o densitate egală cu cea cu care trăiesc în Paris, Franţa.

Motivele pentru sărăcia în continuă creştere şi oribilele condiţiile de viaţă din unele părţi ale lumii, este din cauza guvernării dezastruoase, care refuză să le permită oamenilor posibilitatea de a crea bogăţia lor proprie. Economiştii, cum ar fi Hernando DeSoto susţin idei conform cărora deţinerea proprietăţii private este singura cale de a elimina sărăcia - America exact din acest motiv este atât de bogată şi prosperă. În schimb, aceste ţări fură munca cetăţenilor lor, forţându-i să trăiască în bordeie, murdărind apa şi pârjolind câmpurile în care nimic nu va creşte. Apoi, guvernele apelează la alte naţiuni pentru a le răscumpăra datoriile şi ecologiştii strigă despre explozia de populaţie şi despre distrugerea mediului înconjurător. Răspunsul ONU este de ajutorare, de ajutorare şi ajutorare mai multă - de a lua de la cei care produc - şi a da celor care nu au nimic - forţându-i să-şi trăiască viaţa stând la coadă. ONU şi "umaniştii" se bat pe spate în semn de compasiune - iar săracii continuă să sufere. Mai rău, ecologiştii lucrează pentru a opri dezvoltarea în ţările din Lumea a Treia, declarând că utilizarea tot mai extinsă de energie nu este durabilă. Ei sunt mult mai fericiţi să-i ţină pe cei săraci să locuiască în bordeiele lor, să meargă pe jos cinci mile pe zi, pentru apa lor murdară. Prin intermediul parteneriatelor lor public/privat, multe companii şi instituţii de credit acum refuză să construiască proiecte de dezvoltare în astfel de zone, pretinzând a nu avea un caracter durabil. Ei apoi îşi dau reciproc premii pentru opera lor de mediu.

Î: În ce măsură este promovarea "dezvoltării durabile" doar alarmism ?

TAD: Ca şi partenerul său de infracţiuni, Încălzirea Globală, Dezvoltarea Durabilă nu este nimic altceva decât teamă nejustificată. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a încercat să ne facă să acceptăm marxismul. Am refuzat, văzând cât a fost de oribil. Dar, când Cortina de Fier a căzut, multe din aceleaşi politici au fost propuse Lumii înfăşurate într-o pătură verde. Am fost avertizaţi că trebuie să "protejăm mediul înconjurător", sau  poziţia noastră în Univers - Planeta Pământ - va muri, şi noi cu ea. Dintr-odată, Occidentul a început să-şi arunce libertăţile sale pe foc, cum se ardeau pe vremuri pe rug carţile "rele".

Î: Sunt promotorii "dezvoltării durabile" cinici, în vederile lor asupra omenirii, precum şi asupra tehnologiei şi capacităţii omenirii de a face faţă provocărilor şi pentru a le rezolva radical prin ştiinţă, mai degrabă decât prin constrângeri juridice?

TAD: Ei practic au atitudinea că omul nu este parte din ecologie şi este un pericol pentru Pământ. Doar dacă omul ar putea fi eliminat, spun ei, Pământul şi animalele ar putea avea o şansă. Gândiţi că este prea scandalos? Bolnav ? Îi voi lăsa să vă spună în cuvintele lor:

"Ecosistemele native şi nevoile colective ale speciilor non-umane trebuie să aibă prioritate faţă de nevoile şi dorinţele oamenilor." --- Reed Noss, un dezvoltator al Proiectului Wildlands.

"Nu este singura speranţă pentru planetă ca naţiunile industriale să se prăbuşească? Nu este responsabilitatea noastră de a o spune? "--- Maurice Strong, preşedintele Earth Summit-ului din 1992.

"Speciile pe cale de dispariţie sunt dispozitivul de impunere a unui nou domeniu etic care compară proprietatea asupra terenurilor cu deţinerea de sclavi şi implică îndepărtarea acestui concept de proprietate şi încearcă să găsească o înţelegere diferită a peisajului." --- Bruce Babbitt, fost secretar la Interne

"Vom face harta întregii naţiuni ... vom determina dezvoltarea pentru întreaga ţară, şi vom reglementa totul ..." --- Thomas Lovejoy, consultant ştiinţific la Departamentul de Interne.

"Respingem ideea de proprietate privată" --- Peter Berle, National Audubon Society

"Printre ecologiştii care-şi pasează de la unul la altul două sau  trei beri, noţiunea este destul de comună că numai dacă unele calamităţi ar putea distruge rasa umană, alte specii, din nou, ar putea avea o şansă." --- Richard Conniff, Audubon Magazine

Î: Deci, într-un cuvânt, ar fi greşit să spun că "Dezvoltarea Durabilă" este doar un cuvânt de cod pentru reorganizarea societăţii pe baza unor principii socialiste şi a unei vederi etatiste a guvernării ?

TAD: Într-un cuvânt - Nu - nu ar fi greşit să se spună asta. Al Gore, în cartea Earth in the Balance (Pământul în Balanţă/echilibru), a declarat că noi trebuie să trecem printr-o "transformare chinuitoare a societăţii", în scopul de a ne curăţi de revoluţia industrială a secolului XX. Dezvoltarea Durabilă este această transformare chinuitoare. Când este gata, în cazul în care reuşesc, civilizaţia noastră poate fi din nou una a locatarilor din peşteri care să asculte de superstiţii în loc de cunoştinţe.

Î: De ce anume trebuie să ne temem mai mult în legatură cu predicatorii "Dezvoltării Durabile", dacă sunt interesaţi numai în lobby paşnic?

TAD: Nu există niciun lobby "paşnic". "Sustainablist"-ii sunt înrădăcinaţi în comunităţile noastre (ICLEI). Ei controlează Congresul şi legislativul în state, în întreaga naţiune. Dezvoltarea durabilă este principiul de guvernământ în fiecare metropolă, oraş şi ţinut din naţiune. Ei au organizat business-ul în parteneriate în care "going green" este mantra zilei. Ei interzic unele produse cum ar fi becurile incandescente, astfel încât să poată face mai mulţi bani de pe urma "becurilor verzi" periculoase, care conţin mercur. Ei folosesc programe cum ar fi "Wildlands project" pentru a bloca terenurile, distrugând fermele şi industria lemnului, distrugând în cele din urmă oraşe întregi. În acest fel împing oamenii în zonele de habitat uman - oraşe imense. În aceste oraşe ei obligă proprietarii de case să facă "durabile" casele lor, forţându-i să pună acoperişuri noi, ferestre noi, aparate şi instalaţii noi - astfel încât toate acestea să respecte reglementările durabile. În Oakland, California, asemenea reguli durabile noi vor obliga proprietarii de case să cheltuiască  35.000 dolari pe casă, în medie. Politicile Smart Growth (Extinderea Inteligentă) blochează terenuri din afara oraşului, punând o primă pe teren, forţând costurile locuinţelor să explodeze şi forţând controlarea populaţiilor în interiorul zonei desemnate. În curând, dacă se permite avansarea, am putea vedea guvernul impunând controlul cu privire la numărul de copii pe care o familie îl poate avea. Folosiţi-vă imaginaţia cu privire la modul în care va fi realizat. Unii Sustainablisti invocă faptul că Pământul poate susţine doar o populaţie de circa 250 milioane de oameni.

Între timp, în comunităţile rurale, fermierii şi proprietarii de terenuri nu sunt în măsură de a câştiga bani de pe pământul lor, din cauza impozitelor, tratatelor globale de "comerţ liber" cum ar fi NAFTA, şi reglementărilor stricte, care ucid abilitatea lor de a supravieţui. Deci,  semnează lucruri precum acorduri de conservare şi vând drepturile lor de dezvoltare, gândind că aceste lucruri vor salva pământul lor. Ceea ce nu înţeleg este că grupuri precum Nature Conservancy devin bogate şi puternice făcând tranzacţii cu alte grupuri de mediu. Fermierii, gândind că au păstrat terenul pentru a rămâne pentru copiiî lor, descoperă cu oroare că nu mai au ce lăsa. Ei nu mai deţin teren. Şi dacă ei încearcă să-l vândă, ei nu găsesc nici cumpărători, pentru că nimeni nu vrea să cumpere ceva ce nu poate controla.

Î: Care sunt unele dintre cuvintele cod pe care susţinătorii "Dezvoltării Durabile" le folosesc pentru a o face să apară ca o cauză onorabilă ?

TAD: Construirea de parteneriat, Consensul, Urban Redevelopment (Reconstrucţie Urbană), Dezvoltare Comunitară, Utilizarea terenurilor, Colaborări Avantajoase, Cumpărare de Drepturi de Dezvoltare (IPDR), "Întreţinerea unei economii locale puternic diversificate", Păstraţi un spaţiu deschis, Conservarea patrimoniului nostru, Coridor de patrimoniu, Zonă de Patrimoniu, Conservare Istorică, Creştere Calitativă,  Creştere Inteligentă, Noi dezvoltări inovatoare, Zone libere de taxe, Utilizarea Domeniului, Guverne regionale, Camere de Planificare Regională, Camerele pentru controlul apei, Urban Forest, Organizaţiile non-guvernamentale (ONG), Conservarea facilităţilor, Frma durabilă, Planificare completă, Procesul de vizionare, Administrarea Creşterii, Utilizarea Resurselor, Justiţie socială.

Dacă auziţi liderii dvs. de pe plan local, folosind aceşti termeni, Dezvoltare Durabilă este ceea ce semnifică aceştia.

Î: În ce măsură acest concept de "Dezvoltare Durabilă", a fost deja inclus în legile noastre, de stat şi federale ?

TAD: În primul rând, Dezvoltarea Durabilă nu este o problemă de partizanat. Aceasta este pusă în aplicare în mod egal de ambii, republicani şi democraţi. Cele mai multe dintre politicile durabile care provin de la nivel federal nu au fost prin intermediul legislaţiei de la Congres. În schimb, au venit prin Ordine Executive ale Administraţiei. În cadrul Administraţiei Clinton, aproape fiecare departament al guvernului s-a implicat spre a impune Dezvoltarea Durabilă prin utilizarea unor programe şi finanţări existente. Fostul Secretar pentru Comerţ Ron Brown a declarat că departamentul său ar putea impune 60% din politicile pe care le doreau la departamentul său, fără nicio nouă legislaţie. În acest fel, Clinton a fost în măsură să pună în aplicare aproape întreagul Tratat de Biodiversitate, chiar dacă nu a fost niciodată ratificat de către Senat.

Între timp, ONU a lucrat direct cu comunităţile locale pentru a recruta primari şi funcţionari locali pentru a crea politici durabile pe cont propriu. Conferinţa Naţională a Primarilor este un promotor major al Dezvoltării Durabile. Desigur, cu ICLEI în peste 500 de oraşe, literalmente fiecare guvernare locală şi de stat este acum implicată în punerea în practică aceste politici.

Î: Există ceva mai mult, ce aţi dori să adăugaţi?

TAD: Să se înţeleagă, nu este de vină protecţia mediului - este PROCESUL de Dezvoltare Durabilă. Comunităţile s-au ocupat cu problemele locale de 200 de ani. Unele folosesc zonarea, altele nu. Dar, consiliile locale alese la oraş şi comisarii care să-i întâmpine şi să discute problemele cu cetăţenii sunt modul în care această naţiune a fost construită şi a prosperat. Astăzi, în cadrul Dezvoltării Durabile, ONG-uri cum ar fi ICLEI se implică în crearea de camere, corpuri şi consilii regionale ne-alese.

Ele nu răspund în faţa nimănui şi sunt conduse de fanatici cu propria agendă politică, instituind acte cu putere de lege şi reglementări internaţionale. Proprietarii de case locali nu au nimic de spus în proceduri, în cele mai multe cazuri sunt ignoraţi. Uneori, ei sunt literalmente aruncaţi afară din reuniunile Consiliului pentru că vor să discute modul în care un regulament va afecta proprietatea sa sau mijloacele sale de trai. În esenţă, acest proces al unei serii de consilii si board-uri ne-alese de aplicare a politicilor este descrierea perfectă a unui Soviet (Sfat).

Astăzi, cei care ies în stradă la protestele Tea Party se concentrează pe probleme cum ar fi taxele federale şi de îngrijire a sănătăţii. Ei trebuie să înveţe că nu pot restabili niciodată Republica în cazul în care comunitatea lor locală este un mic Soviet. Aceasta este rădăcina luptei noastre împotriva Dezvoltării Durabile.

Click aici pentru partea 1 (în limba engleză).

© 2010 Tom DeWeese - Toate drepturile rezervate