Se afișează postările cu eticheta Libia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Libia. Afișați toate postările

01 iunie 2020

Forme fără fond în dreptul internaţional


În Libia războiul "civil" se înteţeşte. Părţile sunt numite Guvernul Acordului Naţional (GNA), considerat "legitim", "recunoscut de ONU", şi "miliţiile Haftar" ori "miliţiile Benghazi/Tobruk" sau LNA (Libyan National Army). GNA, cu sediul la Tripoli, nu mai poate invoca "Acordul", care a fost recent denunţat de cealaltă parte, care "deţine" parlamentul, cu sediul la Tobruk. De fapt, GNA se află în ilegalitate de aproape doi ani şi jumătate, "Acordul" expirând de jure în 17 decembrie 2017.

"The term of the Government of National Accord shall be one year as of the date of granting it a vote of confidence by the House of Representatives. In case the constitution was not finalized during its term, it shall be renewed automatically for one additional year only. In all cases, the term of the Government shall end immediately after the formation of the executive authority as per the Libyan Constitution or the expiry of its specified duration, whichever is earlier."
După implicarea masivă a Turciei de partea GNA cu tehnică şi mii de mercenari sirieni anti-Assad şi chiar cu trageri de pe nave militare şi incursiuni (limitate) ale aviaţiei, cealaltă parte beneficiază de sprijin crescut cu tehnică din partea Rusiei, Egiptului şi Emiratelor Arabe Unite. Mai nou din partea Rusiei cu avioane MiG 29 şi 23 modernizate ("reparate") şi cu mercenari sirieni pro-Assad, sau Hezbollah (plus Grupul Wagner).

Dintre terţi, GNA are sprijin diplomatic din partea SUA, Tunisiei, Italiei şi Maltei, iar LNA din partea Franţei, Ciprului şi Greciei. SUA va trimite în Tunisia (la graniţa cu Libia, controlată de GNA) "unităţi de asistenţă militară şi instruire", adică posibile forţe de atac prepoziţionate pro-GNA şi în contact direct cu teritoriul libian aflat sub controlul GNA. Grecia este afectată prin înţelegerea dintre Turcia şi GNA care şi-au "redesenat" zonele economice maritime exclusive împingându-le până le-au adus la "graniţă comună". Peste cele ale Greciei şi Ciprului, încheind şi un acord de exploatare a gazelor şi petrolului din platoul continental. "Şi NATO nu zice nimic". UE mimează că luptă pentru impunerea embargoului ONU la armament pentru întreaga Libie, prin misiunea militară navală "Irini", cu statut dubios şi al cărui nou comandant este acum un italian, deci "un independent" (Italia este cu GNA). Turcii aduc "ajutoarele" pentru GNA pe mare şi prin spaţiul aerian mediteraneean, până acum niciun semn de la Irini - desigur fiindcă... nu se uită unde trebuie. Ceilalţi primesc "ajutoarele" şi pe mare (din Rusia şi Siria) dar mai mult prin frontiera comună ori prin spaţiul aerian al Egiptului (din EAU).

Devine evidentă ipostaza lui Erdogan ca instrument al globaliştilor, degeaba joacă teatru ("iliberal", "dictator", chestii...). Se vede ce (încă...) poate face în Siria, iar acum şi în Libia. Cât va mai dura flirtul Erdogan-Putin? Nu prea mult, cred. Erdogan acţionează coordonat cu Frăţia Musulmană, care este de fapt ramura masoneriei din statele islamice.

În Libia începe luptă mare.

20 februarie 2020

Probabil va urma "deplasarea" celor peste 200.000 de soldaţi pregătiţi de Iran "pentru Siria"


Cum mai scrisesem, treaba devine serioasă. În locul lui Putin aş "încălzi soba" şi în Donbas-Odesa-Tiraspol, şi în Belarus (unde Lukaşenko a început să facă pe nebunu').

Q Alerts:

TURKEY DID ATTACK RUSSIAN BASE IN SYRIA AND KILL 3 GENERALS -INDEPENDENT VERIFICATION OF TURKEY AND RUSSIA PROXY WAR GETTING READY TO BREAK OUT IN SYRIA - NOTE THE TROOP POSITIONING AND WEAPONS BEING MOVED TO THE BORDERS

HELLO STEVE-RECEIVED 2:21 AM MOUNTAIN TIME

EXPECT TURKEY AND RUSSIA TO FIGHT IN SYRIA VERY SOON

TURKEY SUFFERED GREAT HUMILIATION AT THE HANDS OF PUTIN AND HIS TEAM AT A MEETING IN RUSSIA OVER THE SYRIAN SITUATION.

WHEN THE TURKISH GROUP WAS OUT OF RUSSIAN AIR SPACE THE TURKS MOVED A TOTAL OF 800,000 TROOPS TO THE BORDER.

RUSSIA MOVED TANKS AND TRUCKS AND JETS AND HEAVY BOMBERS TO AIRFIELDS NEAR THE BORDER.....THIS IS JUST THE BEGINNING
-
8:25 AM UPDATE ON TURKEY RUSSIAN SITUATION IN SYRIA: TURKEY WAS HUMILIATED BECAUSE THEY THOUGHT THEY COULD PUSH PUTIN INTO SELLING OUT ON THE SYRIANS AND LITERALLY LET TURKEY DO WHATEVER THEY WANTED, RATHER HUMILIATING IF YOU THINK ABOUT IT BECAUSE ALSO THEIR SAM (SURFACE TO AIR MISSILE SYSTEM) IS RUSSIAN MADE SO RUSSIAN BOMBERS CAN GET PAST THE SYSTEMS AND BECAUSE THEY KNOW PUTIN CAN TAKE THE TURKS OUT EASILY! SEE MOSCOW TIMES ARTICLE ON MY FRONT PAGE!

16 octombrie 2014

Dacă tot a început curăţatul haznalei, să râcâim şi ungherele


Ba n-a-nceput nimic (semnificativ), dar sună bine. Ce să înceapă, cu aceleaşi partide rotite alternativ la putere ?!

BusinessMagazin: 

Am transpus în alţi termeni o parte, zic eu importantă, dar ignorată de către public şi de către justiţie, din dosarul Rompetrol, care a dus în puşcărie, săptămâna trecută, 11 inculpaţi. Naţiunea a răsuflat uşurată, circul a făcut ca firmitura de pâine să pară mai mare, mai crocantă şi mai dulce. Dar, dincolo de circ, mai sunt nişte întrebări.

Fondul problemei, în partea de dosar care se ocupă de creanţa libiană, este vânzarea participaţiei României la dezvoltarea şi exploatarea zăcământului Murzuk, cu rezerve de 2 miliarde de barili (Petrom are rezerve de circa un miliard de barili). Afacerea a început înainte de 1989, când Rompetrol şi România erau o forţă în industria petrolieră mondială. Deoarece au considerat că nu pot asigura 500 de milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului, autorităţile române au decis, în 1993, să renunţe la participaţia Rompetrol, care a fost cedată, pentru circa 27 de milioane de dolari, la care se adăugau compensaţii de 85 de milioane de dolari (adică suma în dispută din dosar).

O afacere de sute de miliarde de dolari a fost aruncată de cabinetul Văcăroiu la coş cu o hotărâre de guvern cu numai 136 de cuvinte; de ce? Scuza cu asigurarea fondurilor nu mi se pare a sta în picioare, o afacere în petrol a găsit şi va găsi oricând finanţare, indiferent de cine este implicat, de parteneri, de situaţia politică, economică sau de orice altceva; în acelaşi timp, cele 500 de milioane de dolari erau o sumă care trebuia asigurată într-o perioadă îndelungată de timp, nu odată.

16 mai 2011

Votul la rezoluţia "UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale"



Niciun NU de la europarlamentarii români la votul rezoluţiei "UE ca actor global: rolul său în cadrul organizaţiilor multilaterale".

Rezoluţia este foarte importantă, prefigurează ambiţiile imperiale statale ale UE, care caută o reprezentare permanentă la Consiliul de Securitate al ONU şi "construirea unei Europe autonome a apărării prin intermediul unei cooperări structurate permanente și al Agenției Europene de Apărare (AEA)".

CVT a votat DA, Macovei, Tokes şi Weber nu au votat, Becali şi Creţu au fost absenţi.

Au votat împotriva grupurile ECR, EFD, GUE/NGL şi neafiliaţii (NI).
MAE: România susţine reforma Consiliului de Securitate al ONU, în urma participării la conferinţa "Guvernarea globală şi reforma Consiliului de Securitate al ONU" (Italia, 16 mai 2011)

Intervento del Ministro Frattini alla Conferenza Ministeriale ONU «Global Governance e Riforma del Consiglio di Sicurezza» (in translation) - link
Din textul rezoluţiei Parlamentului European:

02 martie 2011

TRU: Nebuni dar nu din întîmplare



Mohammar Gaddafi, o figură stranie și exotică, un clown și un nebun periculos, în aceași persoană. O noutate psihotică, o apariție fără seamăn și precedent. Așa să fie? Discursul stupefiant rostit de Gaddafi pe 23 februarie la Tripoli pare să confirme. Un bărbat care continuă să pozeze cu frivolitate stridentă în tînăr nepieritor, răcnește pițigăiat și lovește cu pumnul în masă, anunțîndu-i pe libieni că sînt proprietatea Marelui Lider și vor fi stîrpiți dacă au, cumva, altă părere. Gaddafi e pur și simplu bezmetic, rupt de realitate și de bun simț în toate: de la costum și decor, la voce și text, postură și vîrstă proprie. Gaddafi e nebun.

Realitatea clinică a nebuniei Marelui Lider, dealtfel divulgată de cercurile apropiate și atestată de psihiatri, în mai multe rînduri, de-a lungul ultimilor 20 de ani, e incontestabilă și șocantă. Forța dereglării înspăimîntă și împinge pe podium concluzia după care Gaddafi e o excepție monstruoasă, un soi de aberație fără de soi provocată de accidente biologice și potriviri istorice cu totul întîmplătoare. Însă istoria analizată ca suită de cicluri și interacțiuni îl așază pe Gaddafi într-o companie străveche și ilustră.

Marii nebuni ai istoriei sînt o populație numeroasă și recurentă. De la Irod la Stalin și de la Ludwig al Bavariei la Ceaușecu, Lenin sau Kim Il Sung, așa zișii nebuni desfac istoria în tragedii separate și lasă în urma lor ideea unei apariții individuale catastrofale. Istoria iese prost, mai bine zis, prost înțeleasă sub presiunea crîncenă a acestei serii de mari nebuni. Mai întîi, pentru că duce ușor la teoria superficială a „politicii ca joc al nebunilor”. În al doilea rînd, pentru că destui mari nebuni nu-și merită faima.

Irod, de pildă, e, în descriereea istoricilor creștinismului, un suveran abil, defăimat de interpretări creștine. Lenin a fost un politician necruțător, un intelectual competitiv și un fanatic desăvîrșit. Nebunie leninistă e complexă, greu de înțeles și explicat cu mijloacele caricaturii. Stalin, politicianul pragmatic și planificatorul total, pare un candidat improbabil. Esența violentă și pasiunea constantă pentru exterminare spun altceva.

Nebunia și puterea sînt legate în mod tainic. Discuția e enormă. Ceva trebuie, totuși, observat, într-o dezbatere care mizează prea mult pe hipnotismul politic al răului întrupat în nebuni: societățile sînt complice. Tot o legătură tainică dar directă leagă și popoarele de nebunii care reușesc să le înrobească. Întîrzierea istorică în forme înapoiate și legături nefirești strică societățile. După un timp, ele produc nebunii tocmai bine pregătiți să desăvîrșească răul tolerat prea mult de oamenii de rînd.

http://www.europalibera.org/content/blog/2325380.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: