Forme fără fond în dreptul internaţional

În Libia războiul "civil" se înteţeşte. Părţile sunt numite Guvernul Acordului Naţional (GNA), considerat "legitim", "recunoscut de ONU", şi "miliţiile Haftar" ori "miliţiile Benghazi/Tobruk" sau LNA (Libyan National Army). GNA, cu sediul la Tripoli, nu mai poate invoca "Acordul", care a fost recent denunţat de cealaltă parte, care "deţine" parlamentul, cu sediul la Tobruk. De fapt, GNA se află în ilegalitate de aproape doi ani şi jumătate, "Acordul" expirând de jure în 17 decembrie 2017.

https://twitter.com/Avery1776/status/1252554802489446400

https://unsmil.unmissions.org/sites/default/files/Libyan...

https://peacemaker.un.org/sites/peacemaker.un.org/files... 

"The term of the Government of National Accord shall be one year as of the date of granting it a vote of confidence by the House of Representatives. In case the constitution was not finalized during its term, it shall be renewed automatically for one additional year only. In all cases, the term of the Government shall end immediately after the formation of the executive authority as per the Libyan Constitution or the expiry of its specified duration, whichever is earlier."

După implicarea masivă a Turciei de partea GNA cu tehnică şi mii de mercenari sirieni anti-Assad şi chiar cu trageri de pe nave militare şi incursiuni (limitate) ale aviaţiei, cealaltă parte beneficiază de sprijin crescut cu tehnică din partea Rusiei, Egiptului şi Emiratelor Arabe Unite. Mai nou din partea Rusiei cu avioane MiG 29 şi 23 modernizate ("reparate") şi cu mercenari sirieni pro-Assad, sau Hezbollah (plus Grupul Wagner).

Dintre terţi, GNA are sprijin diplomatic din partea SUA, Tunisiei, Italiei şi Maltei, iar LNA din partea Franţei, Ciprului şi Greciei. SUA va trimite în Tunisia (la graniţa cu Libia, controlată de GNA) "unităţi de asistenţă militară şi instruire", adică posibile forţe de atac prepoziţionate pro-GNA şi în contact direct cu teritoriul libian aflat sub controlul GNA. Grecia este afectată prin înţelegerea dintre Turcia şi GNA care şi-au "redesenat" zonele economice maritime exclusive împingându-le până le-au adus la "graniţă comună". Peste cele ale Greciei şi Ciprului, încheind şi un acord de exploatare a gazelor şi petrolului din platoul continental. "Şi NATO nu zice nimic". UE mimează că luptă pentru impunerea embargoului ONU la armament pentru întreaga Libie, prin misiunea militară navală "Irini", cu statut dubios şi al cărui nou comandant este acum un italian, deci "un independent" (Italia este cu GNA). Turcii aduc "ajutoarele" pentru GNA pe mare şi prin spaţiul aerian mediteraneean, până acum niciun semn de la Irini - desigur fiindcă... nu se uită unde trebuie. Ceilalţi primesc "ajutoarele" şi pe mare (din Rusia şi Siria) dar mai mult prin frontiera comună ori prin spaţiul aerian al Egiptului (din EAU).

Devine evidentă ipostaza lui Erdogan ca instrument al globaliştilor, degeaba joacă teatru ("iliberal", "dictator", chestii...). Se vede ce (încă...) poate face în Siria, iar acum şi în Libia. Cât va mai dura flirtul Erdogan-Putin? Nu prea mult, cred. Erdogan acţionează coordonat cu Frăţia Musulmană, care este de fapt ramura masoneriei din statele islamice.

În Libia începe luptă mare.