25 decembrie 2020

Când ai un ideal...



Arditi (link1, link2, link3, versurile)

Un comentariu :

Riddick spunea...

Dacă atacul era copleşitor sau prin surprindere, nici nu trebuiau "alte arme" (deşi câte un pistol sau revolver, n-ar fi stricat):

Arditi soldiers were encouraged not to carry their long carbine rifles. Instead, they were armed with a distinctive dagger and a pair of hand grenades.

They preferred the Thevenot hand grenade, as it provided a limited, somewhat weak explosion, contrary to the noise it made once activated. This caused terrible confusion among the entrenched enemy soldiers, who had been dazed by the artillery barrage.

For attacks against bunkers and pillboxes, the Arditi used flamethrowers and small-calibre infantry cannons which were easy to carry. Their main weapon, however, which made them notorious among enemy troops, was the dagger.

Highly-skilled in hand-to-hand combat, the Italian commandos would jump into an enemy trench and massacre everyone inside.

Even though it would seem this tactic was out-dated at the time of WWI, it proved to be most effective. Standard-issue infantry weapons were often long bolt-action rifles, which were of little use in direct fighting.

The men were trained along the lines of a fencing and martial arts manual, entitled The Flower of Battle, written in the late 14th century, by a knight called Fiore dei Liberi. This gave them an advantage in close combat which proved to be crucial for their success.

Driven by the motto “We either win, or we all die,” the Italian shock troopers carried out suicide charges. Their casualties were 25% to 30% on each mission. On one occasion, while attacking Monte Osvaldo in April 1916, an entire Arditi unit comprised of 13 officers and 400 soldiers was completely wiped out.

Although their success rate was favorable, it was an incredibly dangerous calling.

In 1917, there were 18,000 Arditi members. A training facility was established at Sdricca di Manzano, in the region of Friuli. By the end of the war, there were 25 assault units, forming a division of shock troopers.

https://www.warhistoryonline.com/world-war-i/elite-italian-shock-troops-arditi-either-win-die.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: