Postări
Arditi (link1, link2, link3, versurile)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
-
Un articol îngrijorător la Inpolitics . A se observa că nu este vorba despre vreun demers unguresc care ar intenţiona anexarea (fie ea şi... -
Ieri s-a inaugurat "statuia" Traian cu lupoaica , amplasată pe treptele Muzeului Național de Istorie. Este vorba despre un kit... -
Pe site-ul GERMAN-FOREIGN-POLICY.COM a apărut articolul Impactul germanilor în Est , care tratează situaţia politică din România în urma ... -
" - Hai, ţaţo, la Union ! " Am aşteptat cu postarea ca sa fiu sigur că Traian Băsescu nu va veni la şuşa de lansare a ...
-
În Africa de Sud lucrurile merg din ce în ce mai rău. Deşi democraţia era pusă sub semnul întrebării în timpul regimului de apa... -
"Jur să-mi dăruiesc toata puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţ...
-
Numai că alţii (Rusia-Belarus, iar acum apar semne că şi Ucraina) ar putea să treacă - şi parţial chiar trec - de la simpla constatare, la r...
-
Acum, cu reţinerea lui Dodon, sunt sigur * că Repmoldova va intra de-adevăratelea în război. - - - - - - - * desigur, nu dacă şi faza as...
-
„O zi fără Băsescu" este campania declanşată de un număr de tineri care au hotărât să spună „nu" demagogiei şi populismu... -
Nu-mi fac iluzii că PnL s-ar putea disocia de acest mesaj: Liberalii europeni se declară dezamăgiţi de rezultatele summitului Sark...
Un comentariu :
Dacă atacul era copleşitor sau prin surprindere, nici nu trebuiau "alte arme" (deşi câte un pistol sau revolver, n-ar fi stricat):
Arditi soldiers were encouraged not to carry their long carbine rifles. Instead, they were armed with a distinctive dagger and a pair of hand grenades.
They preferred the Thevenot hand grenade, as it provided a limited, somewhat weak explosion, contrary to the noise it made once activated. This caused terrible confusion among the entrenched enemy soldiers, who had been dazed by the artillery barrage.
For attacks against bunkers and pillboxes, the Arditi used flamethrowers and small-calibre infantry cannons which were easy to carry. Their main weapon, however, which made them notorious among enemy troops, was the dagger.
Highly-skilled in hand-to-hand combat, the Italian commandos would jump into an enemy trench and massacre everyone inside.
Even though it would seem this tactic was out-dated at the time of WWI, it proved to be most effective. Standard-issue infantry weapons were often long bolt-action rifles, which were of little use in direct fighting.
The men were trained along the lines of a fencing and martial arts manual, entitled The Flower of Battle, written in the late 14th century, by a knight called Fiore dei Liberi. This gave them an advantage in close combat which proved to be crucial for their success.
Driven by the motto “We either win, or we all die,” the Italian shock troopers carried out suicide charges. Their casualties were 25% to 30% on each mission. On one occasion, while attacking Monte Osvaldo in April 1916, an entire Arditi unit comprised of 13 officers and 400 soldiers was completely wiped out.
Although their success rate was favorable, it was an incredibly dangerous calling.
In 1917, there were 18,000 Arditi members. A training facility was established at Sdricca di Manzano, in the region of Friuli. By the end of the war, there were 25 assault units, forming a division of shock troopers.
https://www.warhistoryonline.com/world-war-i/elite-italian-shock-troops-arditi-either-win-die.html
Trimiteți un comentariu