_ _ _ _ Arhivă:

"Falimentul energetic" din Cuba, adică blackout-ul total (căderea totală a sistemului energetic, în mod repetat şi pe durate lungi) este inadmisibil în contextul parteneriatului ruso-chinez cu Cuba. Cum ar veni, "trebuia ceva făcut în toţi aceşti ani".
Dar poate că este doar aparent inadmisibil şi Cuba post-castristă care a legiferat căsatoriile gay NU este în mod real parteneră cu Rusia şi China. Regimul "pe nou" din Cuba, mai precis. Care încă îşi ascunde natura sa reală faţă de cubanezi.
Că doar n-or fi proşti ruşii şi chinezii să pompeze resurse într-un "teritoriu nesigur". Deja au fost mult prea proşti când (aproape) l-au scăpat din mână şi l-au lăsat să devină nesigur.
Iar ceilalţi "parteneri" (vesticii) sunt parteneri doar cu o parte din regimul de la Havana şi merg pe burtă ca să nu-şi pericliteze implanturile.
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.













Urmăriţi prin e-mail


25 decembrie 2020

Când ai un ideal...



Arditi (link1, link2, link3, versurile)

# decembrie 25, 2020
Etichete: , , , , , , ,

Un comentariu :

Riddick spunea...

Dacă atacul era copleşitor sau prin surprindere, nici nu trebuiau "alte arme" (deşi câte un pistol sau revolver, n-ar fi stricat):

Arditi soldiers were encouraged not to carry their long carbine rifles. Instead, they were armed with a distinctive dagger and a pair of hand grenades.

They preferred the Thevenot hand grenade, as it provided a limited, somewhat weak explosion, contrary to the noise it made once activated. This caused terrible confusion among the entrenched enemy soldiers, who had been dazed by the artillery barrage.

For attacks against bunkers and pillboxes, the Arditi used flamethrowers and small-calibre infantry cannons which were easy to carry. Their main weapon, however, which made them notorious among enemy troops, was the dagger.

Highly-skilled in hand-to-hand combat, the Italian commandos would jump into an enemy trench and massacre everyone inside.

Even though it would seem this tactic was out-dated at the time of WWI, it proved to be most effective. Standard-issue infantry weapons were often long bolt-action rifles, which were of little use in direct fighting.

The men were trained along the lines of a fencing and martial arts manual, entitled The Flower of Battle, written in the late 14th century, by a knight called Fiore dei Liberi. This gave them an advantage in close combat which proved to be crucial for their success.

Driven by the motto “We either win, or we all die,” the Italian shock troopers carried out suicide charges. Their casualties were 25% to 30% on each mission. On one occasion, while attacking Monte Osvaldo in April 1916, an entire Arditi unit comprised of 13 officers and 400 soldiers was completely wiped out.

Although their success rate was favorable, it was an incredibly dangerous calling.

In 1917, there were 18,000 Arditi members. A training facility was established at Sdricca di Manzano, in the region of Friuli. By the end of the war, there were 25 assault units, forming a division of shock troopers.

https://www.warhistoryonline.com/world-war-i/elite-italian-shock-troops-arditi-either-win-die.html

12/25/2020

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: