S-a remarcat prin zel şi viceprimarul general al Bucureştiului, în echipă cu "autorităţili"

Asta-i scăpase lui Cristoiu: în "scandalul teraselor" s-a implicat ostentativ viceprimarul general Aurelian Bădulescu (din PSD-Sistem/echipa Firea): 

"Se consideră niște oameni care au influență asupra autorităților, dar vă garantez eu că n-o să mai aibă de mâine, că le retrag toate autorizațiile. Mâine dimineață, până se vor trezi și guvernanții noștri și ce mai au de aprobat prin Parlament până o să scoată acea hotărâre în care am înțeles că a rămas ca terasele să fie deschise, o să luăm măsurile care se impun". 

Mesajul este de demoralizare / demobilizare către cei care cer anularea restricţiilor, cei mai mulţi dintre ei fiind şi contra PnL şi contra lui Iohannis ("Bă! PSD nu vă susţine!). Firea i-a declarat "iresponsabili" pe protestatarii care manifestau în Piaţa Victoriei împotriva restricţiilor.

S-a schimbat tactica. Nu mai sunt arătaţi "ţiganii care fac grătare în grup", ci "nereguli" la localuri de fiţe. Desigur, "cu copii de bani gata" - imagologic. Să muşte mai bine momeala bizonu' pesede, cum că restricţiile "nu sunt (şi/mai ales) contra lui". Ce uşor sunt păcăliţi unii, zgândărindu-li-se "prejudecăţi de rasă şi de clasă" pe care altminteri Sistemul le combate. Divide et impera.

Cristoiublog.ro:

Diversiunea Terasa Funky Lounge din Herăstrău

[...] Patronul restaurantului nu e un biet proprietar de bombă la marginea Bucureștiului, disperat să scoată ceva bani după două luni de sărăcire. E ditamai proprietarul de restaurante de fițe din București. Un ins nu numai bogat, dar și prudent cînd e vorba de încălcarea legii. Oameni ca el știu că un pas greșit precum cel din noaptea de sîmbătă spre duminică poate duce la ridicarea licenței, dar și la alte multe bătăi de cap. Dacă ar fi fost vorba chiar de o terasă din Sinaia, evident, departe de centru, la adăpostul pădurii, am mai fi înțeles asumarea riscului. Proprietarul era disperat să scoată ceva bani și în plus, dat fiind locul, riscul de a fi demascat era mic. Dar această gravă încălcare a regulilor stării de alertă să aparțină unui proprietar de localuri de fițe din București și ea, încălcarea, să aibă loc nu la Fălticeni sau la Sighetul Marmației, ci în Parcul Herăstrău, e mai greu de înțeles.

Scandalul apare în adevărata lui lumină dacă adăugăm datelor despre proprietar și campania propagandistică declanșată de incident. Teoretic, mare lucru nu s-a petrecut din punct de vedere al luptei cu Pandemia. Dacă ne gîndim că, la Nădlac, mii de oameni au fost obligați de brambureala guvernamentală să stea lipiți unul de celălalt, sutele de tineri din Herăstrău, care s-au zbenguit în dansuri de ultimă oră, care impun distanțarea dintre parteneri, par niște călugări pe lîngă niște marinari beți. Cu toate acestea, împotriva acestor tineri s-a lansat o artilerie propagandistică a regimului Iohannis, avînd pe post de Katiușe televiziunile presei miluite. Așa cum arătam în Jurnalul meu video, Pandemia de Coronavirus a evidențiat, în România lui 2020, reîntoarcerea la presa stalinistă, a presei care denunță, a presei delatoare. Presa în această perioadă, răspunzînd chemării adresate de Guvernul Orban, n-a informat în legătură cu Pandemia. Ea a denunțat orice tentativă de nerespectare a măsurilor de restricție. Așa s-a întîmplat și cu Scandalul Terasa. O presă profesionistă s-ar fi mărginit să dea informații exacte despre întreaga tărășenie, inclusiv despre reacția autorităților. Presa noastră miluită s-a manifestat ca o procuratură de moravuri. Denunțarea cu huiet a pericolului întruchipat de astfel de manifestări, punerea sub acuzare a participanților. Ce mai încolo și încoace, mai ceva decît Scînteia Anei Pauker cînd scria despre dușmanii poporului pe cale de a fi condamnați la moarte.

Am fi putut crede că această campanie a presei a fost efectul unei spaime paranoice încercate de unii lideri de opinie la gîndul că s-ar putea infecta cu Coronavirus. Nota comună a tuturor indignărilor a fost teza potrivit căreia mulți cetățeni nu respectă de bună voie măsurile cuprinse în starea de alertă și că prin urmare există riscul unei sporiri criminale a numărului de infectați și morți după astfel de manifestări de iresponsabilitate. Raed Arafat, un fel de Nicolae Ceaușescu prin nevoia paranoică de a-și impune autoritatea asupra poporului român ca ins care știe el mai bine decît toți românii ce e bine și ce e rău pentru aceștia, s-a grăbit să avertizeze că astfel de iresponsabilități vor obliga autoritățile să sporească numărul de restricții în starea de alertă.

Ce se ascunde dincolo de Scandalul Terasa?
O manevră menită a înlesni Guvernului Orban limitarea drastică a măsurilor de relaxare, în contrast cu tot ce se întîmplă în Europa, în cadrul stării de alertă. Toate datele converg spre ipoteza unei diversiuni puse la cale cu ajutorul proprietarului pentru a crea climatul popular favorabil restrîngerii libertăților. Cei din noaptea cu pricina nu erau tineri care încălcau regulile pentru a cîștiga un ban, ci tineri de bani gata, care petreceau. Ce poate fi mai prielnic manipulării poporului că e nevoie de o și mai mare strictețe a autorităților, manifestată prin amenzi și milițianism decît imaginea unor reguli încălcate prin petrecere zgomotoasă la un local de fițe.

De ce era nevoie de diversiunea asta?
Ne răspunde declarația de presă a lui Ludovic Orban de duminică, 17 mai 2020. Potrivit premierului, cele trei zile au fost un fel de perioadă de testare a felului în care românii respectă măsurile. Concluzia a fost clară: Românii le respectă numai de frica amenzilor. Care amenzi vor curge de marți, 19 mai 2020. În aceeași declarație, Ludovic Orban a precizat că de luni Guvernul acceptă drept temei legal pentru starea de alertă legea votată de parlament. Legea cere însă ca starea de alertă să fie votată de Parlament. Spre deosebire de Decretul privind starea de urgență, Hotărirea Guvernului, care va cuprinde și măsurile, poate fi amendată în Parlament. Din cîte se știe Parlamentul pledează pentru o lărgire a măsurilor de relaxare. Guvernul, care e un Guvern al Carantinei, pentru a putea fura pe rupte, vrea măsuri cît mai puține. Există riscul ca Hotărîrea să fie amendată în Parlament în direcția unei lărgiri a relaxării. Ca, de exemplu, deschiderea teraselor, față de care Guvernul se împotrivește. Pentru a contracara acest risc, Guvernul a avut nevoia de diversiunea Terasa. În toiul indignării populare, întreținute de televiziunile presei miluite, își mai poate permite Parlamentul să decidă măsuri mai largi de relaxare?