30 iunie 2019

PSD a devenit propria sa caricatură


Un fel de breloc. Un ciomag căzut în praf.

Privind la specimenele de la congres, mai ales după anunţarea "triumfului", când se înghesuiau la "omagii", mi s-a arătat esenţa acestei făcături. Pentru "enoriaşii" săi, un mijloc de chiverniseală cât de măruntă, o cocleală jalnic-sinistră. Nici vorbă de partid militant, o turmă de chilipirgii larvari, îi împrăştii cu un strănut sau rotind un măturoi în mijlocul lor. O adunătură colcăitoare în aşteptarea binemeritatei găleţi cu apă fiartă (care va veni, nicio grijă...).

Poza de mai jos exprimă esenţa profundă, chiar mai mult decât cealaltă.


Dormeau adânc sicriele de Plumb,
Și flori de Plumb și funerar veștmânt -
Stau singuri în cavou... și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de Plumb.

Încolo, vorb-aia, "Del Porfirismo a la Revolución", sau "gata cu vorba bună". De-acu', vă iau pe ţigăneşte, la trei păzeşte.

Cine are urechi de auzit, să audă ce vine

2 comentarii :

Riddick spunea...

Se potriveşte, se potriveşte...

DESCRIPCION

En el costado derecho de la primera parte podemos observar al general Porfirio Díaz rodeado de su gabinete que con actitud de desprecio y despreocupación pisa la Constitución de 1857. Esta sección ilustra también la decadencia del Porfirismo: las bailarinas de can-can entretienen a los burgueses y aristócratas mientras el pueblo vive sumido en la esclavitud y la ignorancia. En la parte media de esta sección se representa la huelga de Cananea, la cual marca los inicios de la lucha revolucionaria. Tres famosos revolucionarios cargan a un obrero muerto, víctima de la represión. El mural continúa con algunos de los principales elementos de la lucha armada. Como cierre del mural, Siqueiros reprodujo frases alusivas a la Revolución, pronunciadas por Francisco I. Madero y Ricardo Flores Magón.

Cuando el maestro estuvo preso por sus posturas ideológicas y políticas la ejecución del mural se suspendió, pero fue reiniciada cuando se le otorgó la libertad condicional en 1966; la inauguración se realizó el 19 de noviembre de ese mismo año. El periodo histórico de esta obra abarca de 1906 a 1914. En el costado derecho de la primera parte podemos observar al general Porfirio Díaz rodeado de su gabinete que con actitud de desprecio y despreocupación pisa la Constitución de 1857. De esta manera se simboliza la instauración de un poder de más de 30 años violando las leyes mexicanas hasta que el pueblo se levanta por su libertad y obliga al dictador a salir del país y renunciar a la presidencia. Esta sección ilustra también la decadencia del Porfirismo: las bailarinas de can-can entretienen a los burgueses y aristócratas mientras el pueblo vive sumido en la esclavitud y la ignorancia. En la parte media de esta sección se representa la huelga de Cananea, la cual marca los inicios de la lucha revolucionaria. Los sombreros de copa del gabinete porfirista se van perdiendo entre los sombreros de los "rurales", organismo de represión política que acuden en auxilio del capitalista William C. Greene, dueño de la fábrica de Cananea. Entre los rurales aparecen el gobernador del estado de Sonora en esa época, Rafael Izabal, quien es el primero en orquestar la represión contra los obreros; Luis E. Torres que también ocupó el cargo y fue una de las personas más reaccionarias del norte del país, y Filiberto Barroso, presidente municipal de Cananea. Todos ellos se ocultan detrás de los rurales temerosos de la fuerza del pueblo enardecido.

http://mediateca.inah.gob.mx/repositorio/islandora/object/mural:391

Riddick spunea...

Pe eurosocialiştii "români" nu-i veţi auzi rostind cuvântul "socialism". Nu c-ar fi ceva dezirabil, dar în Românica asta sună a industrializare, ceea ce... nu mai este voie (cică...).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: