Pavane pour une infante défunte

Parafrazez titlul unei compoziţii a lui Ravel. Când mă pregăteam să votez prima dată PSD ("PSDragnea", mai exact), mi-a venit "inspiraţia" să stau acasă pe 26 mai. Aveam de multă vreme îndoieli că s-ar putea da pe brazda patriotică, iar declicul a fost la emisiunea de la Antena3 cu Dragnea în direct, când a evitat un răspuns clar la întrebarea dacă "mai merge" cu eurosocialiştii:

- Îl susţineţi pe domnul Timmermans? 

- Dar dumnealui mai vrea? [zâmbeşte şmechereşte, şi "răspunde" prin altă întrebare"] 

- Îl susţineţi? 

- Dumnealui mai vrea? Suntem înghețați [PSD cu PES, Dragnea clipeşte şi se uită-n jos, îl încurcă întrebarea repetată, "n-a scăpat de prima dată"]. Păi nu au stabilit ei că suntem înghețați? Mă rog, doi-trei. Avem de gând să scoatem un scor bun la alegeri, să trimitem cât mai mulți europarlamentari din PSD la Bruxelles [în care grup? eurosocialist?!].

Mai înainte a fost şi poziţia ambiguă faţă de referendumul iohannist, când PSD nu a cerut boicotarea, şi referendumul pro familie, neasumat de PSD. Deci, un partid care are îndoieli privind "efectul în mase" în urma susţinerii unor teme anti-sistem.

Acum îmi este foarte clar - m-au pierdut definitiv de client sub acest nume şi sub această linie, voi vota (ipotetic) cu PSD doar într-un eventual tur doi cu un personaj gen Iohannis (Cioloş, Chioveşi...).

Comentariu Luminiţa Arhire la postarea lui Adrian Năstase (în care cere revenirea solemnă, rituală a PSD pe linia globalistă):

Dragul meu prieten, de aceea am rămas eu doar „simpatizant” fără să fac vreun pas mai departe. Ca să pot spune ce vreau și să „bag” divorț când vreau. E felul meu de a-mi păstra libertatea. Cred că politica are nevoie de bărbați… cred că țara are nevoie de „bărbați de stat”. Cred că aceia trebuie să fie potenți – or, eu văd o efeminare politică aproape generalizată și niște poale puse-n cap de toată jena. De aici până la poșete cărate-n țeastă în interiorul partidelor mai e o jumătate de pas. Nu cred în „crearea unui document programatic modern”, nici în răsucirea PSD-ului. Am văzut cum a încercat Ponta să „reformeze și să modernizeze” partidul… trimițând la pușcărie „vechea gardă” (pe atunci nu știam și nici nu bănuiam ce coadă împletită prin vie avea dânsul cu coada stufoasă a doamnei Codruța și cum lucrau ei în echipă, și-l credeam când dădea ochii peste cap explicând că Bruxelles-ul… că patriotismul din el… și alte chestii de-astea. Nu era naivitate, era pur și simplu lipsă de informații. Pe când acum, cel care furnizează informații într-o incontinență verbală de-a dreptul scabroasă este chiar Victor Ponta). Nici de astă dată nu va fi altfel- mai sunt oameni de arestat în PSD. Așa că „documentul programatic modern” se va suprapune, cred, pe defrișarea a tot ce a mai rămas viril în social-democrație. Și, sigur… hai cu întinerirea partidului, hai cu uniformizarea lui… adică, zic, exact ca-n finalul din GLISSANDO, când Ștefan Iordache își taie venele, privind pe fereastră cum bolnavii spitalului de alienați mintal se încolonează frumos și fac gimnastică, iar dacă mai iese vreun visător din formație este băgat rapid la loc, cu forța. Acel Ștefan Iordache de la fereastră cred că sunt eu.