N-am cum să-l contrazic pe Rogozen - e spot-on...

By the way, m-am certat acu' câţiva ani cu nişte prostani votanţi de PSD, şi-n final au căzut pe gânduri când le-am explicat că n-au votat - aşa cum credeau ei... - "cu comuniştii": pâi ce comunist începe privatizarea (1991) şi concedierile, dezindustrializarea &all, iniţiază negocierile de aderare la NATOUE (1995) şi e de acord să menţină cota unică de impozitare (era pe vremea USL, polemica). Au întrezărit the big picture, dar tot n-au ieşit din schema de gândire în care se formaseră. Nu le-am mai explicat că aveam de-a face cu globalişti, era deja prea mult pentru ei...


Rogozen, la VoxPublica (Cum s-au lipit și angajatorii la protestul angajaților și cine sunt patronii PSD?):

• Teoretic, mulți angajatori nu pot decât să-și frece mâinile că au încă o pârghie de control. Unii și le freacă în continuare: l-am auzit pe unul spunând că asta e ocazia să facem un triaj printre angajați, le păstrăm salariul ca până acum doar acelora care ”merită” – iată un om care chiar a înțeles ce poți face cu prostiile din capul unor Dragnea-Tudose-OlguțaVasilescu.
• Iohannis a criticat azi şi urmările pentru piaţa privată a muncii. A profitat rapid şi inteligent până la urmă de faptul că PSD şi-a pus chiar toată lumea în cap. Iar PSD e deja o calamitate previzibilă: el ar vrea să ia măsuri favorabile unui anumit tip de business ambiguu stat privat, “naţional”, neînţelegând că nu poţi să-i favorizezi, că nu poţi să tai taxele de exemplu şi să nu te uiţi mirat cum scad banii pentru manevre de anvergură social-economică.
• Sigur, au existat şi sindicalişti vânduţi şi veşnica societate civilă cu bani pe card pentru servicii lobbystice care au zis că “tot aia”, tot angajatorul plăteşte. Asta e mai tare decât aia cu Olguţa care a zis că i-au promis ei patronii că au grijă de angajaţi. Pentru că problema e ce faci după o jumătate de an dacă se schimbă atitudinea? Asta e deja metafizică avansată pentru ăştia de se se dau tari la aritmetică.
• PSD avea de obţinut avantaje pentru diverse astfel de cadre. Ar trebui atent cartografiate, pentru că tocmai necunoașterea acestei pături de mijloc face misterioasă ascensiunea unui partid bazat pe business mediu și pe rentierism. Nu e întâmplător că a ajuns pe poziții antagonice cu sindicatele, nu e întâmplător că i-au sărit în cap și marii angajatori, străini sau naționali. Pentru că problemele unuia care încasează chirii, rente, comisioane, contracte de la stat sau diverse mici privilegii sunt diferite și de interesele din industrie sau de interesele marilor angajatori.
• O agitație socială încă puțin vizibilă, dar care diferă de agitația de dreapta cu justiția, pentru că e motivată economic și pentru că implică organizare în zone adormite de foarte mult timp: zona angajaților din mediul privat. Deci și dacă simt unii că țara se mișcă, nu e tocmai aceeași țară din ianuarie, e una puțin diferită cu nevoi și probleme măcar exprimate altfel dacă nu cu totul altele decât cele ale urătorilor anticorupție.