02 octombrie 2017

Václav Klaus, total defazat, aproape ireal...


Într-un comunicat, Václav Klaus cere intervenţia UE într-un conflict intern dintr-un stat-membru (Spania), ba încă împotriva guvernului național. Și chiar şi indirect aprobă acţiunile UE îndreptate împotriva Poloniei şi Ungariei; sorry, asta-mi arată textul, n-oi fi eu destul de subtil spre a vedea acolo o ironie... 

Hai c-aş fi înţeles dacă virgulă catalanii ar fi vrut independenţă reală, adică faţă de UE. Prin părăsirea "clubului". Dar nu-i cazul, instigatorii de acolo - ca şi cei din Scoţia - sunt Brussels friendly în mod ostentativ. Şi - cel puţin în cazul Scoţiei - este cât se poate de clar că UE ar vrea (în cazul unui Brexit "consumat") o Mică Britanie fără Scoţia.

A se observa şopârlele: nu mai este guvern spaniol, ci "de la Madrid", provincia spaniolă Catalonia este "doar Catalonia", guvernul intervine "brutal" iar acolo "nu-i separatism ci exprimare liberă de idei". 

Mai vreţi, careva, regionalizare?


Declarație privind violența inacceptabilă a guvernului de la Madrid în Catalonia

COMUNICAT DE PRESĂ, 1 octombrie 2017

Suntem indignați de brutalitatea guvernului de la Madrid care intervine în referendumul de astăzi din Catalonia privind independența. Considerăm că este inacceptabil faptul ca un guvern, oricare ar fi el, să abuzeze folosind forțele armate, violența și represiunea pentru a-i reduce la tăcere pe cei care doresc să-și exprime opiniile în mod liber. Recent, Comisia Europeană a criticat în repetate rânduri Polonia și Ungaria pentru nerespectarea statului de drept și a așa-numitelor valori europene și, prin urmare, a amenințat aceste țări cu sancțiuni. Cerem Comisiei Europene să condamne în mod similar guvernul spaniol pentru comportamentul său nedemocratic și total inacceptabil.

Václav Klaus și echipa IVK (Jiří Weigl, Ladislav Jakl, Ivo Strejček, Petr Hájek, Boris Šťastný și Petr Macinka), 1 octombrie 2017

(traducere, linkul original: https://www.klaus.cz/clanky/4176)

2 comentarii :

Anonim spunea...

Logica... ideologică. Klaus se cantonează, corect altfel, în gîndirea și discursul unui conservatorism britanic de altă dată, cu limbaj modernizat, desigur.

Democrația, la el, contează. Nu o fi una gregară, dar nu e nici o cantitate neglijabilă de care să te lepezi cînd apar contradicții grave.

(Din cauza asta se manifestă la mine aproape o obsesie în a susține că naționalismul nu poate reprezenta o ideologie.)

În filozofia lui Klaus, individul vine pe primul loc, corect, dar de aici începe o construcție imposibilă, care, fără să vrea, deligitimează națiunea. Pentru că, imperfectă și din alte puncte de vedere, democrația devine din metodă scop. Mai devreme sau mai tîrziu cineva sau ceva o contrapune intereselor naționale, care pot fi nedemocratice, în sensul că nu orice poate fi rezolvat doar prin vot.

În plus, sînt convins că se află și el în situația din rant-ul tău din dreapta, a făcit apel de prea multe ori la fibra democratică atunci cînd a atacat comportamentul bruxelot, ce poate să facă acum (să tacă, dar cine știe ce presiuni simte în jur)?

Bineînțeles că e un psyop tipic, e nevoie de scandal pentru... multe, inclusiv pentru a păstra caldă propaganda separatistă, care ar fi fost confruntată, în cazul unui scrutin așezat, cu teroarea rece a cifrelor (nu numai un sub 50% ar fi fost prost, dar și un 50 și un pic). Așa, "ocupantul castilian" a furat 700 de mii de voturi, cu tot cu cutii, bla, bla și lalala, care, mă-nțelegi, neicusorule, erau cu toatele separatiste.

Riddick spunea...

Klaus a mai dat rateuri, printre altele autodefinindu-se drept "liberal clasic" (am urmărit, niciodată nu s-a definit drept conservator, deşi a avut anumite poziţii - de fapt, majoritatea - pe linie conservatoare). Senzaţia mea este că anturajul i-a fost infiltrat uşor-uşor (mai ales cel de la IVK - Institutul Vaclav Klaus) şi asta ar explica multe. A avut meciuri grele cu bilderbergul Karel Schwarzenberg, fostul "lui" ministru de externe (nu din partidul lui, ci din altul din coaliţie; cu nişte ani mai înainte Schwarzenberg fugise din ODA-ul lui Klaus), deci nu-l suspectez de "altceva".

Naţionalismul nu poate fi per se o ideologie, dar poate fi "o orientare". Separatismul este stimulat fiindcă altfel lucrezi (ca UE sau ca hegemon - Franţa, Germania, SUA) cu ministate, "trei la leu". Prin 2007-2008 se scoteau statuile lui Franco din Madrid, acum s-a ajuns aici. Un romantic, Franco, a greşit că n-a menţinut abolirea monarhiei, când era aproape de moarte i-a predat puterea imbecilului de Juan Carlos (de Borbon).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: