Dez-ocuparea: NATO a provocat militar Rusia

24 noiembrie 2015

NATO a provocat militar Rusia

Doborârea avionului militar rusesc aflat în spaţiul aerian sirian este o provocare pusă la cale de NATO, Turcia fiind doar pionul scos la înaintare.

Turcii declară că au avertizat "de zece ori în cinci minute", dar din harta pe care chiar ei au trasat "traseul urmat de avionul rusesc" reiese că ar fi putut fi în spaţiul aerian al Turciei foarte puţin timp. Parcurgerea distanţei respective (de sub 10 kilometri, peste "ciocul" sudic al provinciei Hatay) cu viteza unui avion de atac - fie el şi subsonic - nu poate dura "cinci minute".

În interiorul conturului bleu - Turcia, dedesubt (la sud) - Siria. Imaginea mărită - aici.

Un comentariu :

Riddick spunea...: Posibila pseudo-acoperire juridică a afirmaţiei cu intrarea în spaţiul aerian poate fi crearea unilaterală de către Turcia a unei zone-tampon de cinci mile (circa 9 km) adâncime în interiorul Siriei, dincolo de frontiera comună, zonă în care ar trata eventuale ţinte ca fiind inamici acţionând în propriul său teritoriu. Nu-i niciun secret că în această zonă se refugiază gherilele care luptă cu armata siriană, şi tot aici are loc aprovizionarea lor de către sponsori (state NATO, UE, şi monarhii arabe) via Turcia.

Băsescu consideră - în urma incidentului Turcia-Rusia-Siria - că România ar trebui să susţină NATO "în orice condiţii". În 1914 România a ieşit din-, şi din 1916 a luptat contra propriei (foste) alianţe. Tot "defensivă", ca şi NATO, cea cu Puterile Centrale. Care ele au declanşat agresiunea, şi deci clauza de ajutor reciproc nu mai avea nicio bază.

"La acest stadiu avem obligația de a pune la dispoziție expertiză și informații și vom rămâne solidari cu ei (cu NATO) și cu Turcia în orice condiții.” (şi-a luat precauţia de a formula "la acest stadiu", adică nu în mod explicit susţinere contra eventualelor riposte ruseşti); 11/25/2015

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."