Cristoiu face harcea-parcea "guvernul" UEFMI al lui Julien Ciocloş :)

cristoiublog :

O chestiune de interes național: Căderea Guvernului Dacian Cioloș în Parlament!

Premierul desemnat Dacian Cioloș a anunțat o Conferință de presă cu începere de la ora 14 fix.
Duminică, 15 noiembrie 2915, mă întorceam de la Găgești Deal la București.
Cu cinci minute înainte de ora 14 am tras mașina într-o ocol de la marginea drumului considerat cu bunăvoință Parcare.
Am dat radioul de bord mai tare, pentru a afla numele noilor miniștri.
S-a făcut 14 și cinci. S-a făcut 14 și 10. Mult anunțata Conferință de presă nu începuse. Fan al lui Carol I și, prin asta, al convingerii că România va deveni europeană doar cînd ceva va începe exact cînd a fost anunțat, mi-am zis că Dacian Cioloș a fost reținut de ceva absolut neprevăzut. Ca, de exemplu, dejucarea unui atentat cu bombă.

Conferința de presă a început la ora 14 și 15.
Cu un sfert de oră întîrziere.
Nu numai la Bruxelles, dar și la Cocîrlații din Deal, cînd întîrzii la o întîlnire, îți ceri scuze.
Spre stupoarea mea, Dacian Cioloș n-a catadicsit nici măcar să arate că și-a dat seama de nepolitețea numită întîrzierea de un sfert de ceas.
A urmat un soi de Declarație de presă.

Ca și în alte împrejurări publice nu pot să nu remarc dificultățile lui Dacian Cioloș de a se exprima în limba română. Las deoparte folosirea formulei ca și chiar și atunci cînd nu e riscul de a se auzi ca care. Eroarea e făcută de prea mulți demnitari ca să-i mai pretind și desemnatului să n-o facă. Dacian Cioloș n-are proprietatea termenilor. În loc de formula de formație medic chirurg a zis de formare medic chirurg.

Explicația felului greoi de a se exprima în limba română e simplu. Ca și Klaus Iohannis, Dacian Cioloș gîndește mai întîi într-o limbă străină (în cazul său franceza) și după aceea traduce în română.
A urmat lista cu miniștri.
Nici n-a terminat bine vorbitorul de citit lista că Divizia Presă a SRI, prin Unitățile sale de intervenție rapidă – Digi 24 și Hotnews – au și trecut la lingușirea noului Guvern.

Cristian Pantazi, locotenentul lui Dan Tapalagă, da peste margini, ca laptele în cratiță, de entuziasmul stîrnit de lista noului Guvern:
„Cei mai multi dintre ministri sint oameni pusi exact in posturile pentru care au competenta, au o agenda reformista si o experienta relevanta pentru ministerele lor.”

Firește, printre acești miniștri competenți, reformiști și cu experiență se număra și Andrei Baciu, propus pentru Ministerul Sănătății. Trecutul pe listă era astfel înfățișat de chiar Dacia Cioloș:
„Este un tânăr medic chirurg, cu experienţă atât în practica chirurgiei în România, dar şi în străinătate, dar şi cu studii privind managementul spitalicesc. Este un om tânăr care, sunt convins, va veni cu idei şi cu un spirit tânăr şi cu seriozitate la Ministerul Sănătăţii.”

Dacian Cioloș, premier preparat la Bruxelles, ca și varza, îl propunea pe Andrei Baciu în funcția de Ministru al Sănătății, pentru că urma să vină cu idei și cu un spirit tînăr în fruntea unuia dintre cele mai importante și mai grele ministere din România reală.

Desigur, CV-ul prea strălucitului viitor ministru al Sănătății ridica mari semne de întrebare privind capacitatea lui Andrei Baciu de a face față postului de ministru:
Absolvent de doar patru ani al facultății, cînd despre un adevărat medic se poate vorbi după ani de practicare a meseriei.
În materie de administrare a Sistemului de Sănătate din România – zero absolut. Zero absolut și-n materie de exercițiu practic al medicinei, capitol la care-l bate și o moașă comunală.

Dar, mă rog, deoarece Dacian Cioloș beneficiase în zilele din urmă de imaginea unui Salvator al Patriei, al unui Om providențial trimis de Bruxelles babuinilor din România pentru a-i învăța să se spele pe dinți, ne-am zis că știe el ce știe odată ce dintre atîția doctori din România, unii manageri de excepție (Monica Pop, de exemplu) l-a ales pe Andrei Baciu.

Asta a fost la 14.15.
La ora 20, lovitură de teatru!
Premierul desemnat decide să-l retragă pe Andrei Baciu, înlocuindu-l cu altcineva.
Motivul?
Televizunile de știri preluaseră de pe Internet poze cu ministrul Sănătății de pe vremea cînd era prezentator de lenjerie intimă.

Astfel duminică, 15 noiembrie 2015, Istoria politică a României a înregistrat o triplă premieră:

Cea mai rapidă remaniere: după doar șase ore de la intrarea în Guvern.
Cel mai scurt timp petrecut de cineva ca ministru: șase ore.
Remanierea unui ministru înainte de a fi validat de Parlament.
Presa noastră liberă și curată la suflet, ca și tinerii din Stradă, s-a grăbit să salute decizia lui Dacian Cioloș de renunța rapid la Andrei Baciu, văzînd în ea o reacție promptă la semnalele presei.
Mie Decizia mi se pare expresia unui Dezastru:
Dezastrul care e formarea Guvernului Dacian Cioloș.

Una din două.
Sau Andrei Baciu a fost o propunere îndelung chibzuită de către Dacian Cioloș și, în aceste condiții, apariția fotografiilor cu pricina nu trebuia să ducă la retragerea tînărului.
Sau Andrei Baciu a fost o propunere la întîmplare și Dacian Cioloș a putut renunța la ea cît ai clipi.

Decizia luată de Dacian Cioloș duminică seara îmi confirmă bănuiala că la formarea Guvernului n-a stat nici un criteriu.
Cu mici excepții, Guvernul propus e alcătuit din persoane anonime, parvenite peste noapte la înalta funcție de ministru, una dintre cele mai importante într-un stat, fără să fi trecut fie și prin funcția de administrator de bloc.

Oricît mi-am bătut capul n-am reușit să găsesc nici un criteriu care să fi stat la alcătuirea listei.
Dacă în unele cazuri, afirmarea de pînă acum justifică prezența pe listă – Vasile Dâncu, (deși nu prea văd legătura cu ministerul Dezvoltării), Cristina Guseth, Mihnea Motoc, în cele mai multe nu e nici o justificare.

Ca ministru al Culturii a fost propus Vlad Alexandrescu.
Distinsul a fost prezentat astfel:
„Profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi Străine şi Literaturi Străine, şi cu experienţă diplomatică; dânsul a fost şi ambasador al României la Luxembourg, în perioada în care România, împreună cu… Sibiul, împreună cu Luxembourg, au obţinut titlul de Capitală culturală europeană.”

Vlad Alexandrescu e unul dintre sutele de profesori universitari din România cu un CV impresionant pe hîrtie, dar care în realitate nu înseamnă nici măcar o broșură publicată. E total lipsit de experiență în administrarea Culturii. Singurul său atu: e profesor de limba și literatura franceză, limba pe care o vorbește soția lui Dacian Cioloș. Într-o Românie cu oameni de cultură faimoși, autori de biblioteci întregi, dar mai ales cu excepționali administratori ai Culturii (ca, de exemplu, Constantin Chiriac, președintele celebrului Festival Internațional de Teatru de la Sibiu), Dacian Cioloș a pus la Ministerul Culturii un profesor universitar bun poate pentru funcția de decan, dar în nici un caz pentru cea de conducere a unui minister.

Nu funcționează nici criteriul Strada a cerut.
E greu de crezut că Strada l-a cerut ministru de Externe pe Lazăr Comănescu, diplomat de excepție, dar care nu corespunde deloc criteriului Fără foști comuniști.

Nu putem vorbi nici de criteriul Mai presus de orice bănuială în privința Corupției.
Adrian Curaj, propus pentru ministerul Educației și Cercetării, e constestat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. “RADIATIA” din Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiatiei (INFLPR), ca un corupt căruia sindicatul i-a făcut plîngeri la DNA.

Cu mici excepții, nici unul dintre cei propuși n-are o minimă experiență în administrarea României reale.
Cei mai mulți consilieri, șefi de cabinet, purtători de serviete, aducători de cafele, țuțări de șefi, cunoștințe ale lui Dacian Cioloș, ale lui Klaus Iohannis, ale consilierilor de la Cotroceni.

Despre Guvernul format imediat după 23 august 1944, cineva-și amintea că miniștrii fuseseră desemnați în grabă, după cum își amintea fiecare dintre conspiratori de vreun amic, de vreun neam.
Unul dintre miniștri a fost desemnat, pentru că tocmai atunci trecea pe stradă, prin fața Palatului. Cineva dinăuntru și-a amintit de el văzîndu-l și l-a propus.

Aceasta e impresia cea mai puternică degajată de lista noului Guvern.
A vota un astfel de Guvern ar însemna o gravă iresponsabilitate din partea partidelor politice parlamentare.

Desigur, există mari interese ca acest Guvern să fie votat de Parlament cu o largă majoritate.
Există interesul PNL de a-l spăla pe picioare cu limba pe Jupînul de la Cotroceni.
Există interesul PSD de a-și păstra oamenii în structurile secunde ale Guvernării, cele care contează de altfel.
Există interesul UNPR de a-l salva pe Gabriel Oprea de la înhățarea de către DNA.
Există multe alte interese.

Impunerea unui Guvern tehnocrat în disprețul alegerilor libere și corecte care au fost în România rămîne un atac major la sistemul democratic.
Fie și pentru aceasta Partidele parlamentare ar trebui să respingă Guvernul lui Dacian Cioloș.

Dacă adăugăm acestei sfidări și cea a unui Guvern alcătuit fără nici un alt criteriu decît pilele puse de unii și de alții, de consilierii prezidențiali și membrii Camarilei lui Klaus Iohannis, respingerea Guvernului Dacian Cioloș e o chestiune de interes național.