Postări
Când un conflict rezonant este potenţat mediatic de doi foşti sportivi cu creierii făcuţi varză de pumnii încasaţi, în speţă Nikolai Valuev şi Vitali Volodimirovici Kliciko, diplomaţia tace. În caz de răzmeriţă, figuri ca cele menţionate dovedesc o întreagă galerie de aşi ai medierii, eforturi specializate fiind irosite pe un câmp în care liberul arbitru este la el acasă !
Război, mai vocal decât există, nu o să fie, pentru că tot ceea ce se întâmplă nu înseamnă decât şlefuirea strategiilor câtorva puternici ai lumii. Muşchii se încordează atunci când nu le "iese" ceva din aranjamentele subterane, teoria populară cu "arătatul pisicii" fiind consacrată în diplomaţia subţire.
Trăim într-o eră în care trecerea de la socialism la capitalism se face, după "radio Erevan", cu ajutorul agenţiilor de turism! La fel ca şi în România lui '89, unde nimeni nu a fost implicat şi nimic nu miroase a spionaj-trădare! Mă aştept, din zi în zi, ca vreo agenţie consacrată să ne anunţe accesul în Schengen dovedindu-ne că UE este o construcţie de vacanţă, departe de fosta-actuală politică intervenţionistă prusacă sau de oglinda ei gaullistă.
Pentru noi orizontul este foarte apropiat şi meşteşugit de oricine, în afară contribuţiei interne. Banda politicienilor vânduţi ne-a lăsat ţara fără avere, în acelaşi timp fiind înlăturate şi funcţiile de apărare ale statului. Suntem încă vocali datorită interesului unor multinaţionale recunoscute ca agenţi distrugători ai economiilor emergente caracterizate de "traiectoria de croazieră" în care se găsesc, între sustenabilitatea internă şi amortizarea şocurilor externe. Deci tot turism!
Ne ducem încet spre ţarcul virtual în care vătafii ne vor interzice, în cascadă, tot ceea ce, având, am desconsiderat. Indiferent de efort, mulţimile nu pot fi orânduite spre cunoaştere, atâta timp cât jucăriile lucitoare sunt manevrate şi oferite, la discreţie, de slujitori aleşi ai stăpânirii actuale şi viitoare.
Sărmanii ucraineni nu au cum să ştie ceea ce românii nu au înţeles, nici după douăzeci şi patru de ani. În ceea ce ne priveşte, suntem, totuşi, pe o altă treaptă a scării care duce spre "marea ordine", însă şi noi şi ei avem destinul trăirii în nesiguranţă la hotarul determinat istoric, în principal, de religie. Îngrijorător este că, în ciuda "iubirii" pătimaş declarate de UE, rămânem în zona cutremurelor, pe marginea "faliilor" reprezentate de imperiile vecine.
Similitudinea "chestiunii" ucrainene cu cea a României din '89, când tot răul din lume se adunase între graniţele noastre şi acuzele de genocid curgeau cu nemiluita, nu poate fi contrazisă. Transilvania noastră n-a fost să fie Crimeea lor, dar ungurii sapă cu sârg şi continuu la planul trunchierii vetrei noastre.
Cât timp am avut şi noi forţe de apărare intacte, scandalul şi incertitudinea relaţiei cu tot felul de licurici s-au menţinut calde. Acum, când nu mai avem nici armata, totul se arată a fi rece, spre îngheţ!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu