România optimistă

(articol de Paul Everac, Cronica Română, 2010)

   Partidul Social Democrat a dat de pământ cu România, luând patrimoniul ei public, al poporului, şi băgându-l în buzunare private de suporteri şi de străini, deschizând toate porţile de invadare economică, destructurând sisteme unitare în favoarea mafiilor, liberalizând fără noimă în profitul unei pături superpuse. Totuşi partidul aspiră la urmări fericite, dl Iliescu face planuri pentru 2025, dl Năstase elaborează şi el principii de perspectivă, fără nicio jenă, pentru o nouă recunoaştere pe termen lung!
   Partidul Liberal, asociat cu Partidul Naţional Ţărănesc, creştin şi democrat, a dat şi el cu România de pământ, continuând prelevarea şi înstrăinarea patrimoniului în ritm susţinut, în favoarea mafiei proprii, prăbuşind moneda naţională, destructurând ce a mai rămas. Dă şi el semne de înviorare, are şi el programe de largă perspectivă, deşi rămas singur la guvernare a aruncat în aer toate câştigurile şi ne-a băgat într-o lefterie generală. Liberalii au acum mari frământări teoretice, bineînţeles optimiste.
   Dl Mugur Isărescu a dat de pământ cu România, oprind la început creditările ieftine care să creeze o clasă de mijloc laborioasă, şi stârnind un blocaj comercial de anvergură, aproape letal, urmat de o ieftinire cumplită a bunurilor naţionale. Şi el e zâmbitor, optimist, fin amfitrion şi se laudă cu prosperitatea Băncii Naţionale pe fondul unei mizerii generalizate la care a contribuit copios.
   Acum vine şi Partidul Democrat-Liberal, şi el înfruptat amarnic la comenzi de stat oneroase şi din dirijări de credite preferenţiale, şi strânge cureaua naţiunii, ca s-o însănătoşească şi s-o reindustrializeze, cu ţinte de 20-30 ani buni de aici inainte. Bogaţii sunt peste tot, mafioţii peste tot, complicităţi în structurile secrete şi în magistratura venală au toti, viitorul se anunţă prosper, mai ales că tandemul Băsescu-Boc legiferează pentru 2030-2040.
   Suntem Ţara Făgăduinţei, Grădina Maicii Domnului. Şase sute de mii de români au murit pe câmpiile Rusiei ca să recuperăm Basarabia-Bucovina-Herţa: nu le-am recuperat!
   Alte sute de mii au murit în partea cealaltă pentru o Transilvanie care e încă frecată de revendicări şi revizionisme, şi cumpărată hectar după hectar, conform optimistei Constituţii din 2003, unde au colaborat mai toate partidele.
   Am mers dintr-o parte într-alta să ne asigurăm un statut de cobeligeranţi: nu ni l-am asigurat; ci am plătit de ne-am uscat! Ne-a prădat cine a vrut. Încă din secolul XVIII se dădeau de către alţii ca gratificaţie fâşii din teritoriul nostru: hârşt! na şi ţie, Austria! hârşt! na şi ţie, Rusia, o bucăţică mai mare sau mai mică! Dădea şi Anglia, dădea şi Napoleon, dădea şi Turcia, căci era patrimoniul ei. Ruşii şi turcii se încăierau pe teritoriul nostru, Austria ne călca de câte ori avea chef, mai veneau şi protectorii unguri să ne determine domeniile. Banatul Severinului a trecut de zeci de ori de la unul la altul, ca şi judeţele de sud ale Basarabiei, uite aşa, de joacă! Acum, pricopsiţi cu scutul anti-rachetă, cum spuneam, Apusul şi Răsăritul se pot ciorovăi niţel şi pe teritoriul nostru, ca experiment.
   Mai sunt şi alte profeţii optimiste: că o parte din Italia va fi înghiţită de ape şi atunci locuitorii ei se vor refugia cu milioanele pe pământul nostru arabil. Că evreii, înghesuiţi în Palestina-Israel, vor căuta aici o a doua patrie. Că ungurii vor hâţâna de Transilvania până o vor obţine sau cumpăra cu totul. Că fraţii chinezi vor face aici un cap de pod. Că populaţia românească, ajunsă degrabă la 16 milioane de căpăţâni, se va zburătăci şi altera, invadată.
   La asta se adaugă ideea că la noi e buricul pământului şi al civilizaţiei. Că ne aşteaptă un cutremur catastrofal. Că în 2012 e programat sfârşitul lumii prin explozie nucleară sau corp ceresc.
   După ce am dat înapoi în toate (afară de consum alimentar pe credit, locuinţe speculative şi înjurături libere), după ce am înghiţit cu ghiotura subcultura americană şi drogurile asiatice, încercând pe pielea noastră ba excesele dictaturilor, ba molima viciilor democrat-capitaliste, având rachetele altora poziţionate pe noi, rămânem funciarmente optimişti şi mândri, căci bonzii nostri politici şi financiari, care au dat cu noi zdravăn de pământ, văd în continuare departe şi se ciorovăiesc cu aplomb, iar Dumnezeu care e dintotdeauna român, nu ne lasă! Nu ne lasă până nu ne vede zob.