_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


10 noiembrie 2013

Cu Mumia s-au lămurit, mai au de trecut un hop - să-l vadă şi pe EuroBăse drept ceea ce este


Un caimacam căftănit de străini.

 De-abia prin 2003 mi-am pus şi eu întrebări mai multe (văzând retrocedările regale năstasiene), şi-n 2009 m-am lămurit (Prens Duda - candidat prezidenţial wannabe).

 blog Steliantănase:
UNDE SUNT REGALIȘTII DE ALTĂDATĂ

 [...] Nu i-am văzut ieri la Palatul Elisabeta. Unde au dispărut !? Am traversat special mulțimea strînsă în curtea palatului Elisabeta pentru a-i întîlni și a schimba o vorbă, așa cum am făcut în 1992 de ex. Nu i-am găsit și m-am amărît. Mai au simpatii promonarhiste, m-am întrebat ? Nu îmi amintesc să se fi dezis public sau să se declare partizani ai regimului republican.

 Ceva s-a întîmplat în tot acest timp care a trecut din 1990, din Piața Universității cînd numele regelui a fost scandat de zeci de mii de oameni. Ca în 1992 de un milion.

Mi-am dat seama că ceva nu e regulă într-o anume împrejurare, așa cum se întîmplă - cînd Traian Basescu l-a atacat pe rege și l-a acuzat de trădare. Mulți dintre cei despre care știam că au simpatii clar monarhiste au tăcut. Nu s-au revoltat, nu l-au criticat pe Băsescu. Tăcerea asta din zona elitei m-a mirat f. tare. Am fost convins că momentul va fi folosit de unii măcar pentru a se emancipa de influența Cotrocenilor. Mi s-ar fi părut logic, practic și moral. Cunoșteam convingerile multora dintre ei ( disprețuitoare ptr republica fesenistă). Citisem destule texte scrise tocmai de ei în favoarea regimului monarhic constituțional și a regelui căruia îi luaseră apărarea în cîteva ocazii. Le știam declarațiile pline de admirație pentru rege. Unii s-au aflat în anii 90/2000 chiar în anturajul regelui, l-au vizitat la Versoix, l-au frecventat. Nu au lipsit niciodată cînd regele venea în țară de la întîlniri. E suficient să mergi la Biblioteca Academiei sala 2, Periodice, să răsfoiesti presa, să scoți citatele respective. Într-o vreme am făcut-o eu, cînd doream să scriu o istorie a tranziției axată pe cercetarea elitelor. Am renunțat, rămîne altora. [...]
# noiembrie 10, 2013
Etichete: , , , , , ,

Un comentariu :

Riddick spunea...

Vremurile grele care-au fost
Ne-au tot îndoit, şi ne-au şi frânt.
Dar ne-au ajutat să suportăm
Vremurile grele care sunt.

(Păunescu, A.)

11/10/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: