Dez-ocuparea: Se reconfirmă - de parcă mai era nevoie ! - subordonarea PDL-ului (şi) către Berlin

01 octombrie 2013

Se reconfirmă - de parcă mai era nevoie ! - subordonarea PDL-ului (şi) către Berlin

Predoiu: "Fundaţia Konrad Adenauer este un partener al României. A ajutat mult România, de exemplu, a furnizat experţi pentru elaborarea unor acte normative ale Ministerului Justiţiei. În prezent, derulează un program important de cursuri de guvernare publică, în care sunt implicaţi 120 de experţi în varii domenii. Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. Discuţiile pe care le-am purtat au vizat cooperarea româno germană în diverse domenii. Această întâlnire face parte din programul diplomatic al PDL. Suntem un partid de centru dreapta care crede în proiectul european şi valorile europene."

...de parcă mai era nevoie...

2 comentarii :

Anonim spunea...: Fundatia aia este institutia de acoperire a serviciului de spionaj german, sub al carei paravan actioneaza pentru ducerea la indeplinire a politicii externe a Germaniei si apararea sau cultivarea intereselor ei pe anumite spatii.
Asta nici macar nu mai este o informatie care sa fie cunoscuta de un cerc restrins de personae; este la fel de notorie asa cum se stia exact ca Europa Libera isi lua salariile de la ''organul''de spionaj de peste Ocean.
'' Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. ''inseamna , de fapt, ca Romania ar fi conduusa NEMIJLOCIT de Berlin(daca guvernul pdl ar ajunge la conducerea Tarii) asa cum acum este condusa de ''consilierii'' straini ai lui ponta si basescu.
In atare situatie , Romania mai este un stat suveran si independent ?!; 10/01/2013
Riddick spunea...: În Egipt s-a făcut razie la sediul Fundaţiei Konrad Adenauer şi a fost (nu mai ştiu - momentan sau definitiv) interzisă, pentru "activităţi ilegale". Ăia din Egipt îşi apără interesele, nu ca "ai noştri".

6 octombrie 2011

Delirul eurofederalist al lui Baconschi

Iată ce poate să debiteze un ministru de externe al României, în funcţie. Discurs rostit la sediul central al Fundației Konrad Adenauer din Berlin:

Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. E o criză născută din pragmatism îngust și materialism galopant, din liberalism nelimitat și populism de cea mai tristă factură.

Pe acest fundal de dezorientare, mulți acuză o criză a capitalismului. De curând, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, Frank Schirrmacher denunță derivele economiei financiare de piață (Finanzmarktwirtschaft) și ajunge chiar să afirme că “începe să creadă că stânga are dreptate”. La nivel european, situația falimentară a Greciei și a altor state, în loc să denunțe impostura socialistă a statului providență, iresponsabil și risipitor, riscă să compromită proiectul european și să afecteze moneda unică, la care România își dorește să adere cât mai curând.

Repet: răspunsul la criza politică și morală nu poate veni de la mișcări populiste sau revoluționare, ci tot de la partidele populare.

În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru.

http://riddickro.blogspot.ro/2011/10/delirul-eurofederalist-al-lui-baconschi.html; 10/02/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."