România, vasalul Europei

Ceea ce nu s-a spus poporului vasal (şi mereu se uită să se spună) este faptul că investitorii vin la afaceri, nu la binefaceri, ceea ce înseamnă că ei vin să scoată profit din ţară, în condiţiile agravante ale lipsei de reciprocitate: noi nu aducem profit în ţară. 

 Adevărul:

Întâlnirea recentă dintre premierii României şi Germaniei a fost mai mult un fel de audienţă a vasalului numit România, la “Înalta Poartă” a Europei.

În Evul Mediu, vasalul era o persoană sau un stat, care se supunea altei persoane sau altui stat, în schimbul unor beneficii.

Recenta întâlnire dintre cei doi demnitari a sunat mai mult a primire în audienţă a domnului Ponta, la doamna Merkel, urmată de o conferinţă de presă pe tipologia pozatului cu puternicul urs din pădure, pentru impresionarea vasalilor de acasă.

Practic, noi ne-am dovedit vasalitatea susţinând încă o dată teoria disponibilităţii pentru investitori. La schimb, ni s-au (re)comunicat nişte reguli: avem beneficii de pe urma „parteneriatului“ (cred că acesta este noul termen capitalist pentru vasalitate) doar dacă rezolvăm nişte chestiuni elementare şi fireşti, legate de statul de drept şi de corupţie. Mă întreb cum de ne mai închipuim că suntem „membri” egali în UE, cu aşa probleme pe cap.

Pe viitor mă aştept deci,  la nişte demonstraţii pilduitoare, în sensul indicat de mai-marii UE. Dar probabil vor fi,  ca multe momente din viaţa statului nostru,  mai mult de imagine.

Ceea ce nu s-a spus poporului vasal (şi mereu se uită să se spună) este faptul că investitorii vin la afaceri, nu la binefaceri, ceea ce înseamnă că ei vin să scoată profit din ţară, în condiţiile agravante ale lipsei de reciprocitate: noi nu aducem profit în ţară.

De aceea, pur şi simplu sărăcim.

Dar asta este problema noastră,  că ne furăm singuri căciula şi nu ştim să negociem sau să beneficiem de pe urma vasalităţii. A demonstrat-o şi recenta declaraţie a economistului-şef al BNR, Valentin Lazea: „Capitalismul românesc după '89 nu a adus nimic nou sub soare, iar inegalităţile s-au accentuat şi s-a menţinut dezinteresul pentru «talpa ţării»”

Problema care mă frământă este însă costul moral al acestei vasalităţi. Vom ajunge, oare, în situaţia de a negocia valorile morale, pentru a rămâne vasali? Sau asta s-a întâmplat deja?

PS. Răspunsul se întrevede. Comisia prezidenţială a respins ambele amendamente, iniţial adoptate. Primul se referea la discriminarea pe bază de orientare sexuală, al doilea privea familia ca fiind căsătoria între bărbat şi femeie.