Agenda USL în domeniul culturii şi identităţii naţionale: Deconstrucţia!

După batjocura plantării statuii "Traian şi lupoaica" la intrarea principală a Muzeului Naţional de Istorie a României (sub guvernul Ungureanu, dar iniţiativa au avut-o Sorin Oprescu şi Răzvan Theodorescu), după rotirea (de la ICR) a papionagiilor GDS cu cei ai lui Marga*, acum vine ministru al culturii Daniel Barbu, care susţinea că "Naţiunea (modernă) trebuie să fie doar o noţiune civică" şi că "Pentru creştinism, ca formă de cultură colectivă, nu mai este loc de 200 de ani în Europa !".

* Marga, care organiza la UBB (în 2008) conferinţa internaţională Contribuţii româneşti la proiectul "Statele Unite ale Europei" (al cărei subiect era destructurarea statelor naţionale şi crearea "Statelor Unite ale Europei"), care are doctoratul pregătit în RFG, pe vremea lui Ceauşescu, şi căruia i s-a propus intrarea în "Grupul Westerwelle" ("Grupul pentru Viitorul Europei").

Daniel Barbu: "Pentru creştinism, ca formă de cultură colectivă, nu mai este loc de 200 de ani în Europa !"

Afirmația a fost făcută la o agapă, în compania unor simpatizanţi şi bloggeri pro-PnL (ultima frază, la finalul clipului).

Daniel Barbu (2000, "Cetăţenia şi statul-naţiune"): "Cum nu-i leagă nimic altceva decît limba şi sîngele, românii se arată deosebit de sensibili la tot ceea ce înseamnă diferenţă ori are aerul să pună în discuţie soliditatea acestor materii organice din care-şi construiesc naţiunea. Oricît ar părea de paradoxal, românii sînt, în mod tipic, incapabili de cel mai simplu gest de solidaritate umană, grăbindu-se în schimb să-şi demonstreze, în toate ocaziile, solidaritatea naţională. Paradoxul este numai aparent, căci solidaritatea naţională şi conştiinţa apartenenţei de neam sunt valori "de gata", preconstruite, care nu implică nici alegere şi nici efort personal. Solidaritatea umană este o valoare a cărei experienţă trebuie construită de fiecare în parte. Solidaritatea umană îţi cere să investeşti timp în recunoaşterea diferenţelor şi în folosul celor din jur, îţi cere să optezi între propriul tău interes şi un interes de factură mai generală. Ea presupune reflecţie, responsabilitate, acţiune, gratuitate, devotament şi chiar, în anumite situaţii, sacrificiu. Solidaritatea naţională nu solicită decît energia vocală şi refuzul pătimaş de a te pune în locul celuilalt. Pe de altă parte, însăşi noţiunea de "interes naţional", tot atît de ireductibilă juridic ca şi cea de ţară, devine recurentă în discursul politic românesc numai în acele situaţii în care naţiunea etnică este sau pare să fie ameninţată. Frecvenţa sintagmei, de rară utilizare în perioada interbelică, este deosebit de mare în textele scrise sau rostite de mareşalul Antonescu".