18 iunie 2012

Tălmăcirea subtilă



Aici, Patapievici își apără elucubrațiile, iar burtăverzimea rinchizește la ce zice el. Trebuie dat mai tare sonorul, nu e clară înregistrarea:


"Și acuma este tălmăcirea subtilă: falusul e, de fapt, o... cheie". (1:58)


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Petre Guran, 2005 ("Națiunea română va fi istorie iar BOR o sectă de provincie"): "Dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi acelaşi popor, în marea sa majoritate, se arată pregătit să pună capăt acestei suveranități în numele unei noi aventuri istorice. De facto, suveranitatea statului român a intrat într-un declin accelerat cu începutul celui de-al doilea război mondial, dar abia astăzi din proprie voință statul român se pregătește să renunțe de jure la o parte însemnată din formele suveranității națiunii române și este foarte probabil să renunțe cu desăvârșire la ideea de suveranitate națională dacă proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene, o dată cu adoptarea constituției de către popoarele membre. Poporul român va fi parte a acelui mare popor european, care va fi însărcinat într-un viitor apropiat instituțiile politice ale Europei cu prerogativele suveranității culese de la fiecare stat național în parte. Aceasta înseamnă adoptarea unui sistem de valori, în care națiunea nu mai are vocația de a întemeia o putere politică. Oricum am cântari și interpreta decizia românilor de a da suveranitatea națională pe solidaritatea politică și economică a familiei europene, aceasta este un fapt, iar concluzia cea mai simplă este că suveranitatea națională nu mai reprezintă un concept politic activ nici măcar pentru carpato-danubiano-ponticii etern întârziați ai istoriei. Așadar, ce serbează Biserica națională? Aparent, desavârșirea instituțiilor necesare existenței naționale absolut independente. Dar în mai puțin de doi ani națiunea politică română va fi istorie, peste mai puțin de zece, Bucureștiul, sediul unei autorități proconsulare, iar peste mai puțin de treizeci, Biserica Ortodoxa Română o obscură sectă într-o provincie tot atât de vag identificată pe hartă ca și astăzi. Iată o previziune politică ce poate da subiectul unei discuții palpitante la un pahar de șampanie cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de patriarhie".

 

Postări populare: