Dez-ocuparea: Detabuizare, descovoiere

25 martie 2022

Detabuizare, descovoiere

4 comentarii :

Anonim spunea...: Amerika:

https://media.gab.com/system/media_attachments/files/100/750/424/original/540c30b097d0d222.jpeg; 3/26/2022
Riddick spunea...: Daaa, unu' şi unu', "pă sprânceană". Da' a aflat şi goyimea.; 3/26/2022
Gabriel spunea...: Păcat ... derapează într-un antisemitism delirant, ar putea să-și pună și el wolfsangel pe mânecă. Relațiile ruso-israeliene sunt bune, Rusia este o țară antifascistă iar acest gen de povești vor rămâne marginale în Rusia. Nu poți să pretinzi că denazifici Ucraina și să tolerezi ce visează Roșca.
Relațiile ruso-israeliene sunt bune, Israelul nu a sancționat Rusia, e un aliat american important care n-a făcut-o, alături de Turcia. De asemenea, premierul Benett e acceptat ca mediator de Putin, ceea ce indică un nivel ridicat de încredere, chiar dacă Zelenschi e evreu.; 3/26/2022
Riddick spunea...: Văd că "insistă", dar tema a fost tabuizată şi trebuie reintrodusă în mainstream. Cât despre "fasciştii" din Ucraina, nu mai insist - a se vedea originea etnică a sponsorilor lor (Kolomoiski et al) şi cea a unor vârfuri din al III-lea Reich şi de ce a fost "targetată" atunci populaţia evreiască asimilată, "restul" fiind mai uşor convinsă să emigreze în Palestina, viitorul Israel. Sunt bune relaţiile Israel-"cercul Putin", militar sunt inamici, să nu fim naivi...; 3/26/2022

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."