23 martie 2022

A "expediat" chestiunea Ucraina, dar a punctat bine dincoace: "cine l-a ascuns zece ani pe EuroBăse, de şi-a putut duce la capăt mandatele?"

L-am luat la ochi pe EuroBăse de pe vremea Convenţiei, când era în PD şi ministru în guvern, şi când ataca imagologic mai ales PnŢCD (dar şi PnL) sub pretextul că "(ministerele lor) nu vor să facă reforme". Nu eram eu entuziasmat de CDR, dar o vedeam ca partea mai pozitivă din alianţa CDR-PD-UDMR. Băsescu fusese racolat nu numai de Secu' dar şi de Factorul Extern, răspunzând ca ministru (după 1996) de programul PSAL, de "ajustare structurală". Care de fapt era un program de dezindustrializare, impus de FMI, BM şi UE ("Troika") şi acceptat de "guvernul României". Ieşirile lui publice de atunci, cu criticile împotriva "antireformiştilor", acopereau lobby-ul dezindustrializării *, care încă mai avea probleme în a se instala decisiv în ministerele economice, majoritatea la alte partide decât PD. Şi care reacţionau dar neadecvat şi parţial (când mai şi reacţionau...), nedemascând mobilul real şi comanditarii atacului, ci limitându-se la polemici ad personam.

Peste ani, singura calitate pe care i-o pot aprecia - tehnic - este talentul uimitor de disimulare, de dedublare (blending in), de persuasiune.

Statutul de "fost colaborator" este incriminat juridic, dar mai este şi acela de agent al unei/unor puteri străine - şi aici nici EuroBăse şi nici alţi aproape-dovediţi, nu sunt "deranjaţi". 

* evident, nu ştiam astea atunci - mult mai târziu m-am prins...

 

2 comentarii :

Anonim spunea...

Americanii !
Aveti vreo indoiala ?!

Riddick spunea...

Printre alţii. Da' în principal, ăia.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: