pastila R (12)

Aşa-i când laşi (PSD) treburile neterminate, socotelile interne neîncheiate definitiv*. Te atacă "(centrul-)dreapta" ca partid deviaţionist de la linia (euro)socialistă. Chiar şi prin Mumia Ilici, scoasă din formol şi păpuşată** ca de obicei de globalişti. Acum nedeghizaţi în gorbaciovişti. Oh wait but... sunt acelaşi gen de lătrăi precum cei care îi acordau sprijin la turul doi din 2000, împotriva unui naţionalist căruia începea să-i vină mintea la cap.

* Ăsta-i atac cu adresă către talpă, cu mesaj către ăia care încă n-au înţeles că PSD (ar părea că) devine altceva. Şi preţul plătit tândălirii cu curu'-n şapte luntri în loc de a afirma opţiunea naţională. 
** Gafă majoră: cum dracu' să recurgi la un mesaj în franţuzeşte, având în vedere targetu'?! Dar probabil vor urma altele, mult mai explicite.

Ni se tot vântură "necesitatea" încadrării în deficit şi odată cu ea, "soluţiile". Adică strângerea curelei şi tăieri (doar la muncă şi la social, că la multinaţionale şi la "apărare" e tabu). Precum şi vânzări de active prezentate drept "listări". Dar nimeni nu zice nimic despre cei 2% la care renunţă bugetul de stat, din cuantumul contribuţiilor persoanelor fizice (direcţionabili către ONG-uri). Şi mai ales, nimic despre cei 20% (DOUĂZECI!) din cuantumul impozitului persoanelor juridice ("firme"), de asemenea direcţionabili oengistic. Recent am (re)văzut ştirea, din articol reieşea că există asemenea facilitate "legală". Autorul se lamenta că "doar o firmă din cinci" apelează la ea. Normalitate, n'aşa?!  

Sistemul a făcut două "greşeli" care îl ajută pe Dragnea. Mai întâi, judecătoarea Livia Stanciu "uită" să semneze motivarea sentinţei de condamnare (cu suspendare), se pensionează în intervalul de vreo şase luni (!) dintre pronunţare şi publicarea motivării. Care trebuia să aibă toate semnăturile completului de trei, şi apare cu o a treia semnătură... a nuştiucui, ori a unei persoane care deja nu mai era judecător (parcă, prima variantă). Deci, Dragnea poate ataca drept netemeinică legal-procedural sentinţa din Procesul #1. Apoi, Sistemul nu vrea el să aplice legea numirii completurilor de cinci, speculând o lacună "întâmplătoare" din legea recent votată... de PSD-ALDE. Dar uite că vine CCR şi precizează: sunt ilegale numirile la completurile de cinci. Şi iar avantaj Dragnea - care poate cere reluarea Procesului #2.

Nu numai că n-a apărut formulată ca opţiune strategică (asumată) a vreunui partid parlamentar intenţia de a NU ("se") amplasa armament nuclear* în România**, dar subiectul nici măcar nu există neoficial, sau semioficial (gen "ar vrea ăia, dar noi nu suntem de acord, nu-nu"). A apărut doar o dezminţire (aproape discretă) a unui zvon privind transferul unor bombe nucleare americane de la baza Incirlik (din Turcia). Fără însă a fi exprimată opţiunea strategică, de principiu - dezminţirea sugera că "nu s-a discutat". Dar... "dacă se discuta"?!

* ar fi hilar să fie prezentat drept... "defensiv"; dar... adjectivul respectiv ar fi folosit în mod inevitabil (deşi amplasarea poate fi evitabilă!)
** dacă butonul ar fi în mod real în România ("rachetele noastre") şi raza ar fi de peste 5000 de km, atunci chiar ar merita investiţia

A trebuit să revăd (dată în reluare, recent) declaraţia lui Emil Constantinescu din 2000, de renunţare la o nouă candidatură, ca să remarc abia acum anomalia flagrantă: în biroul lui de la Cotroceni, unde era filmat, apărea în fundal şi "steagul" UE, alături de drapelul naţional. Poate apărea şi mai de dinainte. Mai erau destui ani până la aderare, alăturarea era deci nejustificată. Şi totuşi nimeni nu protesta atunci, "în epocă" (poate vreun articol, în România Mare?). Acum, cică-i legal, ba unii zic c-ar fi chiar "obligatoriu" (deşi Václav Klaus, la Praga, a refuzat "alăturarea").

Flashback - moment similar cu discursul lui Ceauşescu din 20 decembrie 1989, când apărea ca dublură "steagul" PCR. Dar atunci era... legal.