13 aprilie 2017

"Trump joacă la cacealma ca să învingă adversarul ca la judo, folosindu-i forţa împotriva lui". Sorry but I don't buy this.


Alex Jones încă-i mai acordă the benefit of the doubt:


Alungând colaboratori precum Flynn şi Bannon şi ţinând în jur unii precum "ginerele Goldman-Sachs" Jared Kushner, Trump nu are cum să "livreze" ce aşteaptă conservatorii din partea lui. Îl şi văd pe ambasadorul lui Obama (Hans Klemm, menţinut la post de Trump) salutând parada gay de la Bucureşti, peste vreo două luni.

3 comentarii :

Riddick spunea...

Alex Jones: Is Trump Selling Us Out? Must See

Alex Jones breaks down what's really happening with Donald Trump and whether or not he's betraying his principles.

https://www.youtube.com/watch?v=R_9oTiYh5ZI

https://www.youtube.com/user/TheAlexJonesChannel/videos

Gabriel spunea...

La fel ca şi politicienii noştri, Trump este prizonierul "statului de drept". Cred că am mai scris că, dacă face ce a spus în campanie, în special în privința detensionării cu Rusia, va fi demis. Democrația este moartă peste tot, politicienii au greşit când, din varii motive, au cedat "instituțiilor" mult prea mult din prerogativele lor, acordate de electorat. Acum nu se mai poate da înapoi, dovadă capitularea rapidă a lui Trump.

Riddick spunea...

Nu mai cred în capitulare, ci în simulare (din partea lui Trump, înainte de câştigarea mandatului). Simpla existenţă a "ginerelui Goldman-Sachs" (Jared Kushner, acum mâna lui dreaptă "oficială") ar fi trebuit să alarmeze. Vorba unui personaj din "Cronica de familie" a lui Petru Dumitriu, "Monsieur, il y a des malheurs qu'il n'y faudrait pas avoir". Când respinge scuzele unui alt personaj, care invocă o greşeală tehnică (de tipar) la apariţia unui text în revista sa mondenă, care ridiculiza nevasta primului personaj. Gen "Hebe? Calici?" din schiţa caragealiană "High Life" (se certau pe franţuzeşte, la salonul monden).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: