Anti-Maidan

13 aprilie 2017

"Trump joacă la cacealma ca să învingă adversarul ca la judo, folosindu-i forţa împotriva lui". Sorry but I don't buy this.


Alex Jones încă-i mai acordă the benefit of the doubt:


Alungând colaboratori precum Flynn şi Bannon şi ţinând în jur unii precum "ginerele Goldman-Sachs" Jared Kushner, Trump nu are cum să "livreze" ce aşteaptă conservatorii din partea lui. Îl şi văd pe ambasadorul lui Obama (Hans Klemm, menţinut la post de Trump) salutând parada gay de la Bucureşti, peste vreo două luni.

3 comentarii :

Riddick spunea...

Alex Jones: Is Trump Selling Us Out? Must See

Alex Jones breaks down what's really happening with Donald Trump and whether or not he's betraying his principles.

https://www.youtube.com/watch?v=R_9oTiYh5ZI

https://www.youtube.com/user/TheAlexJonesChannel/videos

Gabriel spunea...

La fel ca şi politicienii noştri, Trump este prizonierul "statului de drept". Cred că am mai scris că, dacă face ce a spus în campanie, în special în privința detensionării cu Rusia, va fi demis. Democrația este moartă peste tot, politicienii au greşit când, din varii motive, au cedat "instituțiilor" mult prea mult din prerogativele lor, acordate de electorat. Acum nu se mai poate da înapoi, dovadă capitularea rapidă a lui Trump.

Riddick spunea...

Nu mai cred în capitulare, ci în simulare (din partea lui Trump, înainte de câştigarea mandatului). Simpla existenţă a "ginerelui Goldman-Sachs" (Jared Kushner, acum mâna lui dreaptă "oficială") ar fi trebuit să alarmeze. Vorba unui personaj din "Cronica de familie" a lui Petru Dumitriu, "Monsieur, il y a des malheurs qu'il n'y faudrait pas avoir". Când respinge scuzele unui alt personaj, care invocă o greşeală tehnică (de tipar) la apariţia unui text în revista sa mondenă, care ridiculiza nevasta primului personaj. Gen "Hebe? Calici?" din schiţa caragealiană "High Life" (se certau pe franţuzeşte, la salonul monden).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):