Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

13 februarie 2017

Să mai desfiinţăm un mit: "multinaţionalele susţin din greu bugetul"

Multinaţionalele par să producă 80% din cifra de afaceri a țării. Taxele plătite în perioada 2009-2014 s-au cifrat la 2,5 miliarde de euro. În aceeași perioadă, întreprinderile cu capital românesc, între care și companiile de stat din domeniul energetic, au achitat statului 55 de miliarde de euro, la o cifră de afaceri de 4 ori mai mică decât a multinaționalelor. Sunt convins că economiștii vor găsi multe alte comparații și mai interesante.
(DC News: "Multinaționala, cel mai nou partid politic din România")

Am postat pasajul esenţial, pe care Chirieac l-a îngropat printre elogii greţoase aduse "producătorilor de plusvaloare". Dar tot s-a mai strecurat o goangă: cifra de afaceri nu-i "a ţării" decât dacă beneficiază de pe urma ei.

Hei, unde-s fraudele, evaziunile, cazurile de corupţie, de trafic de influenţă, unde-s flagrantele în care-s implicate multinaţionalele (= capitalul străin)? Dar e voie oare să fie anchetate? "Să nu întreb aiurea, să-i jignesc pe oamenii ăia"... Dacă logica spune că la un trafic rutier mai mare creşte numărul accidentelor şi contravenţiilor, de ce am crede că ar fi altfel în cazul circuitului de bani?

2 comentarii :

Simeone spunea...

Totul a fost acaparat de urâciunea pustiirii.

Riddick spunea...

Încă nu-i ireversibil, dar poate ajunge.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):