- A mimat antiausteritatea (cu USL), însă a votat în primăvara 2012 pachetul proausteritate propus de UE şi de Băsescu (şi care acum este invocat drept "dificultate la aplicarea măsurilor sociale PSD-ALDE").
- A mimat (cu USL) că vrea să-l dea jos pe Băsescu la referendumul din 2012, dar a re-votat forma restrictivă a legislaţiei, ca demiterea să fie imposibilă (altminteri, forma NORMALĂ, cu cvorum de validare de 50%, după ce fusese coborât tot de USL la 30%). "La somaţia UE" (putea însă s-o voteze/promulge după referendum). Acum avem iar "democraţia 30%", aplicabilă lui Iohannis, dar PSD se face că nu ştie.
- A mimat "constrângerea" şi "necesitatea unei soluţii pentru evitarea interimatului" când a acceptat numirea lui Kovesi ca procuror-şef al DNA (la schimb - sanchi - cu "omul PSD" la Parchetul General).
- A mimat "cazul excepţional", predând puterea tehnocraţilor după atentatul terorist de la Clubul Colectiv. Scuza a fost "(ne-)a trădat UnPR, am pierdut majoritatea", dar la alegerile locale din anul următor (2016) s-au asigurat mandate UnPR-ului luîndu-l pe liste comune cu PSD: taman bine ca-n toamnă să aibă cu ce pleca la Băsescu (fuziune PMP-UnPR, "cheia" intrării în parlament a Partidului Băsesc).
- A mimat "aprecierea pentru Donald Trump", după ce trimisese un membru de partid în stafful electoral al lui Hillary Clinton.
- A mimat că "vrea să salveze corupţii" (= proprii membri de partid "scoşi din circuit" de DNA-ul... susţinut de PSD/USL prin votarea lui Kovesi din 2013), dând o ordonanţă tembelă care imagologic îi aduce daune considerabile, mişcare receptată drept "sabotaj din interior".
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu