04 februarie 2017

PSD dă înapoi cu ordonanţa, dar şi până acum a mimat tot


  • A mimat antiausteritatea (cu USL), însă a votat în primăvara 2012 pachetul proausteritate propus de UE şi de Băsescu (şi care acum este invocat drept "dificultate la aplicarea măsurilor sociale PSD-ALDE").
  • A mimat (cu USL) că vrea să-l dea jos pe Băsescu la referendumul din 2012, dar a re-votat forma restrictivă a legislaţiei, ca demiterea să fie imposibilă (altminteri, forma NORMALĂ, cu cvorum de validare de 50%, după ce fusese coborât tot de USL la 30%). "La somaţia UE" (putea însă s-o voteze/promulge după referendum). Acum avem iar "democraţia 30%", aplicabilă lui Iohannis, dar PSD se face că nu ştie.
  • A mimat "constrângerea" şi "necesitatea unei soluţii pentru evitarea interimatului" când a acceptat numirea lui Kovesi ca procuror-şef al DNA (la schimb - sanchi - cu "omul PSD" la Parchetul General).
  • A mimat "cazul excepţional", predând puterea tehnocraţilor după atentatul terorist de la Clubul Colectiv. Scuza a fost "(ne-)a trădat UnPR, am pierdut majoritatea", dar la alegerile locale din anul următor (2016) s-au asigurat mandate UnPR-ului luîndu-l pe liste comune cu PSD: taman bine ca-n toamnă să aibă cu ce pleca la Băsescu (fuziune PMP-UnPR, "cheia" intrării în parlament a Partidului Băsesc).
  • A mimat "aprecierea pentru Donald Trump", după ce trimisese un membru de partid în stafful electoral al lui Hillary Clinton.
  • A mimat că "vrea să salveze corupţii" (= proprii membri de partid "scoşi din circuit" de DNA-ul... susţinut de PSD/USL prin votarea lui Kovesi din 2013), dând o ordonanţă tembelă care imagologic îi aduce daune considerabile, mişcare receptată drept "sabotaj din interior".
Acum, omul pus de PSD la CCR (Valer Dorneanu) declară că ordonanţa ar putea fi "discutată" înainte de intrarea ei în vigoare - deci, anulată înainte de a-şi produce efectele. Iar Dragnea declară că "ordonanţa ar putea fi abrogată, dacă guvernul acceptă".

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: