04 februarie 2017

Am ajuns de râsul lumii, daţi ca exemplu despre cum trebuie să fie colaboraţioniştii globaliştilor


Aşa-i când e complaci să pendulezi 20+ de ani între aceleaşi partide pro-globaliste, şi să nu ai măcar un partid patriotic în parlament.

Un marxist (August Bebel) spunea cândva: "Atunci când te laudă duşmanii, să te gândeşti unde ai greşit". Raţionament corect, care n-are-a face cu marxismul. O sută de ani mai târziu, românii pot pune următorul "filtru" atunci când diverşi politicieni se laudă cu sprijinul străinătăţii împotriva altor politicieni sau chiar împotriva intereselor României: "Atunci când te critică duşmanii, menţine direcţia. Binele nostru nu-i totuna cu binele lor."

O coadă de topor (Isabela Mareş) laudă "rezistenţa românilor împotriva populismului global":

Global populism, Romanian resistence: View 
The current confrontation in Romania exemplifies the “new politics” in the era of global populism, where pushback against democratic norms by incumbent politicians is met with popular resistance. The new global context characterised by an erosion of democratic norms helps explain both the actions of politicians and the forms of the popular response to such actions. Romania’s politicians took their cues from the actions of populist politicians in Europe and elsewhere. Their calculus was that their blatant attack on the rule of law is more likely to go away unpunished in the current context because politicians elsewhere can get away with similar offences.
Deci riposta naţiunilor, când forţele globaliste ajung să fie puse în dificultate ori chiar în minoritate, ar fi ceva negativ, iar Românii lui Iohannis sunt daţi ca exemplu (am postat doar pasajul-cheie din articol).

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: