24 noiembrie 2015

Se apropie capitolul final al fantasticei poveşti a capitalismului



(Jegoasa propagandă a anilor '90: "De-aia vin investitorii în România, că avem o forţă de muncă ieftină şi calificată. Mesajul era de fapt pentru prostime: "Bă, nu mai cereţi salarii 'mari', că nu mai vin 'investitorii' !")

Ziarul Financiar:

Burghezii îndestulaţi din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au considerat ca fiind o victorie a modului lor de viaţă când vecinul lor extrem de sărac, Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă, a renunţat în sfârşit la ideologia sa şi s-a deschis comerţului.

În această lume fantastică, oamenii din ţara lui Papură Vodă erau dispuşi să muncească din greu pentru puţini bani. Companiilor lor controlate de stat le păsa mai mult de locurile de muncă decât de profituri, astfel că acestea cereau puţin în schimbul investiţiilor în fabrici noi, scrie James Mackintosh, editorialist la Financial Times.

Capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă erau încântaţi. Au transferat producţia la companiile din ţara vecină, au redus costurile, dar şi-au păstrat controlul asupra brandurilor profitabile şi proprietăţii intelectuale. Companiile din Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă aveau „puterea“ de a investi puţin şi de a face profituri grase, definiţia succesului. De asemenea, Ţara lui Papură Vodă şi-a transformat economiile forţate în credite ieftine date Ţării-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă pentru a limita aprecierea monedei sale, „coroana de papură“.

Totuşi, economiştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă nu erau lipsiţi de griji. Profiturile creşteau mai rapid decât investiţiile. Dacă ar fi fost după ei, capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă ar fi trebuit să constru­iască mai multe uzine, cu toate că acestor capitalişti acţionarii le cereau să le plătească mai mult, pentru a compensa ceea ce se “pierde” prin dobânzile reduse.

Economiştii se temeau că acest model de capitalism este defect. Marjele mari de profit ar trebui să atragă concurenţi noi, însă puţini aveau curajul de a concura.

În Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au apărut tabere opuse. Capitaliştii au abuzat de sistem, credeau unii. Alţii spuneau că tehnologia ar face ca noii competitori să aibă nevoie de investiţii mai puţine. Toţi se temeau de febra investiţiilor din ţara lui Papură Vodă, dar puţini vedeau legăturile cu Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă.

Această fantastică poveste se apropie de final.

În China cea săracă salariile cresc rapid, moneda se balansează mai departe faţă de dolar, iar Beijingul este îngrijorat de excesul de investiţii. Bogata Americă investeşte şi mai mult, în timp ce estimările de profit sunt descurajante.

Însă economiştii sunt îngrijoraţi din cu totul alte motive. Nu pentru că investiţiile în capital sunt reduse în comparaţie cu vânzările sau cu valoarea brută adăugată, ci pentru că raportul dintre investiţii şi profit este redus în comparaţie cu nivelurile din trecut deoarece marjele de profit sunt ridicate.

Va fi dureros pentru mulţi investitori când acest lucru se va schimba, dar mai rea este alternativa: capitalismul defect.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):