Anti-Maidan

24 noiembrie 2015

Se apropie capitolul final al fantasticei poveşti a capitalismului



(Jegoasa propagandă a anilor '90: "De-aia vin investitorii în România, că avem o forţă de muncă ieftină şi calificată. Mesajul era de fapt pentru prostime: "Bă, nu mai cereţi salarii 'mari', că nu mai vin 'investitorii' !")

Ziarul Financiar:

Burghezii îndestulaţi din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au considerat ca fiind o victorie a modului lor de viaţă când vecinul lor extrem de sărac, Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă, a renunţat în sfârşit la ideologia sa şi s-a deschis comerţului.

În această lume fantastică, oamenii din ţara lui Papură Vodă erau dispuşi să muncească din greu pentru puţini bani. Companiilor lor controlate de stat le păsa mai mult de locurile de muncă decât de profituri, astfel că acestea cereau puţin în schimbul investiţiilor în fabrici noi, scrie James Mackintosh, editorialist la Financial Times.

Capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă erau încântaţi. Au transferat producţia la companiile din ţara vecină, au redus costurile, dar şi-au păstrat controlul asupra brandurilor profitabile şi proprietăţii intelectuale. Companiile din Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă aveau „puterea“ de a investi puţin şi de a face profituri grase, definiţia succesului. De asemenea, Ţara lui Papură Vodă şi-a transformat economiile forţate în credite ieftine date Ţării-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă pentru a limita aprecierea monedei sale, „coroana de papură“.

Totuşi, economiştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă nu erau lipsiţi de griji. Profiturile creşteau mai rapid decât investiţiile. Dacă ar fi fost după ei, capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă ar fi trebuit să constru­iască mai multe uzine, cu toate că acestor capitalişti acţionarii le cereau să le plătească mai mult, pentru a compensa ceea ce se “pierde” prin dobânzile reduse.

Economiştii se temeau că acest model de capitalism este defect. Marjele mari de profit ar trebui să atragă concurenţi noi, însă puţini aveau curajul de a concura.

În Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au apărut tabere opuse. Capitaliştii au abuzat de sistem, credeau unii. Alţii spuneau că tehnologia ar face ca noii competitori să aibă nevoie de investiţii mai puţine. Toţi se temeau de febra investiţiilor din ţara lui Papură Vodă, dar puţini vedeau legăturile cu Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă.

Această fantastică poveste se apropie de final.

În China cea săracă salariile cresc rapid, moneda se balansează mai departe faţă de dolar, iar Beijingul este îngrijorat de excesul de investiţii. Bogata Americă investeşte şi mai mult, în timp ce estimările de profit sunt descurajante.

Însă economiştii sunt îngrijoraţi din cu totul alte motive. Nu pentru că investiţiile în capital sunt reduse în comparaţie cu vânzările sau cu valoarea brută adăugată, ci pentru că raportul dintre investiţii şi profit este redus în comparaţie cu nivelurile din trecut deoarece marjele de profit sunt ridicate.

Va fi dureros pentru mulţi investitori când acest lucru se va schimba, dar mai rea este alternativa: capitalismul defect.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):