24 noiembrie 2015

Se apropie capitolul final al fantasticei poveşti a capitalismului



(Jegoasa propagandă a anilor '90: "De-aia vin investitorii în România, că avem o forţă de muncă ieftină şi calificată. Mesajul era de fapt pentru prostime: "Bă, nu mai cereţi salarii 'mari', că nu mai vin 'investitorii' !")

Ziarul Financiar:

Burghezii îndestulaţi din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au considerat ca fiind o victorie a modului lor de viaţă când vecinul lor extrem de sărac, Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă, a renunţat în sfârşit la ideologia sa şi s-a deschis comerţului.

În această lume fantastică, oamenii din ţara lui Papură Vodă erau dispuşi să muncească din greu pentru puţini bani. Companiilor lor controlate de stat le păsa mai mult de locurile de muncă decât de profituri, astfel că acestea cereau puţin în schimbul investiţiilor în fabrici noi, scrie James Mackintosh, editorialist la Financial Times.

Capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă erau încântaţi. Au transferat producţia la companiile din ţara vecină, au redus costurile, dar şi-au păstrat controlul asupra brandurilor profitabile şi proprietăţii intelectuale. Companiile din Republica Populară Democrată a lui Papură Vodă aveau „puterea“ de a investi puţin şi de a face profituri grase, definiţia succesului. De asemenea, Ţara lui Papură Vodă şi-a transformat economiile forţate în credite ieftine date Ţării-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă pentru a limita aprecierea monedei sale, „coroana de papură“.

Totuşi, economiştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă nu erau lipsiţi de griji. Profiturile creşteau mai rapid decât investiţiile. Dacă ar fi fost după ei, capitaliştii din Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă ar fi trebuit să constru­iască mai multe uzine, cu toate că acestor capitalişti acţionarii le cereau să le plătească mai mult, pentru a compensa ceea ce se “pierde” prin dobânzile reduse.

Economiştii se temeau că acest model de capitalism este defect. Marjele mari de profit ar trebui să atragă concurenţi noi, însă puţini aveau curajul de a concura.

În Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă au apărut tabere opuse. Capitaliştii au abuzat de sistem, credeau unii. Alţii spuneau că tehnologia ar face ca noii competitori să aibă nevoie de investiţii mai puţine. Toţi se temeau de febra investiţiilor din ţara lui Papură Vodă, dar puţini vedeau legăturile cu Ţara-unde-câinii-umblă-cu-covrigi-în-coadă.

Această fantastică poveste se apropie de final.

În China cea săracă salariile cresc rapid, moneda se balansează mai departe faţă de dolar, iar Beijingul este îngrijorat de excesul de investiţii. Bogata Americă investeşte şi mai mult, în timp ce estimările de profit sunt descurajante.

Însă economiştii sunt îngrijoraţi din cu totul alte motive. Nu pentru că investiţiile în capital sunt reduse în comparaţie cu vânzările sau cu valoarea brută adăugată, ci pentru că raportul dintre investiţii şi profit este redus în comparaţie cu nivelurile din trecut deoarece marjele de profit sunt ridicate.

Va fi dureros pentru mulţi investitori când acest lucru se va schimba, dar mai rea este alternativa: capitalismul defect.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):