Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

29 iulie 2015

Aria pistolului



Poezie inedită (nepublicată în volum), scrisă de Ştefan Augustin Doinaş în 1952, la Hălmagiu. Apărută în revista Transilvania (ediţia print, nr.1-2/1992, paginile 86-87).


ARIA PISTOLULUI

Copil al pustei, 
                        prieten al lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
eu port în mâna dreaptă un pistol
turnat în aur gol 
                          cu şapte focuri.
Şi când mă joc cu alţi copii ai ţării
eu îl ridic spre ceruri şi-ameninţ
cupola zării 
                   cu piloni fierbinţi
de care se izbesc pe sus cocorii.
Şi strig în timpul jocului:
                                      "Opriţi,
copii ai florii, 
                     muguri încropiţi
adoratori ai focului 
                           lumesc !
Fetiţe, nu mai dănţuiţi prin parc!
Cât timp mai salt prin ţarc, 
                                       cât timp glumesc,
nu este încă timpul să-l descarc..."
Dar va veni o vreme 
                              când 
                                       urcând
din pustă 
              către negrele oraşe
vom tremura în fuste 
                                şi cămaşe
pe sub palate 
                      cu embleme 
                                 roşii
în umbra zidurilor îngheţate;
când vom trezi 
                       cocoşii 
                                  dimineaţa
iar prin vestminte 
                            sfinte 
                                      zori de zi
ne vor lovi cu suliţe ca ghiaţa.
Înfăşuraţi în şaluri 
                             de la baluri
conducătorii ţării or să iasă
cu precupeţe-n rochii de mătasă
curgînd pe corp ca pînzele de sac
şi pe de-asupra-n veste de cazac,
spunându-şi glume 
                           şi râzând zglobiu.
Dar vor vedea că-n lume 
                                    e târziu.
Atunci, 
         din mijlocul acelor prunci,
eu voi sui o treaptă şi voi zice:
"O, dănţuiţi 
                  acum 
                           cu băieţandri
ca oleandri 
                  -nlănţuiţi 
                               de fum
voi - transparente fiice 
                                  ale florii !
Aici sunt vânzătorii 
                            ţării 
                                  mele
cu perlele vânzării 
                           la inele!..."
Apoi sălbatic cu pistolul meu
eu, 
      fiul pustei, 
                       prietenul lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
voi trage fără milă şapte focuri.


1952 - Hălmagiu

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):