Letargia românească - cultivată, luată în calcul

Ah ce frumos
Viitorul luminos
li se-arată celor idioţi
Deci fii supus
faţă de cel mai sus pus
Nu uita că UE te vrea prost!

Adrian Papahagi, pe Facebook:

Excepția românească

Suntem campioni ai autoderiziunii și autodeprecierii. Până la un punct, e semn de sănătate morală și intelectuală să nu te iei prea în serios și să-ți vezi defectele. Dar dincolo de acea limită, reflexul are ceva morbid.

Părem așadar să ignorăm că, de o vreme, dăm dovadă de mai multă inteligență politică decât națiuni mai evoluate, sau cel puțin mai prospere din Europa.

Am simțit încă de la alegerile europene că suntem pe calea cea bună: am fost printre puținii care nu au trimis reprezentanți ai unor partide extremiste și populiste în Parlamentul European. În paralel, francezii plebiscitau Frontul Național, iar britanicii UKIP.

În noiembrie, am avut motive să fim mândri că nu suntem proști: între sasul decent și cocalarul plagiator, am ales sasul decent. Majoritatea electoratului n-a putut fi prostită de propaganda tip Vatra Românească/România Mare și a votat minoritarul.

În ciuda sărăciei generale și a multelor noastre probleme, n-am fost atinși de febra naționalist-populistă. PPDD și PRM sunt practic moarte și n-au apărut noi partide extremist-populiste. Chiar și PSD a înțeles, după ce a dat cu posteriorul de dușumea, că nu mai poate câștiga alegeri cu discursul lui Iliescu sau Vadim din anii '90. Din fericire, nu cred că vor încerca nici măcar cu discursul lui Tsipras din 2015.

În contextul îngrijorător în care Syriza câștigă majoritatea în Grecia, iar Podemos și Front National au șanse să fie primele clasate în Spania și Franța, România se prezintă ca o admirabilă excepție. Cel puțin pe moment, dar nu văd semnale că situația se va schimba. Până în 2020 putem fi o oază de normalitate într-o Europă care nu arată prea bine.

Dacă DNA continuă să curețe partidele vechi, iar cele noi care vor apărea se vor profila în avangarda reformismului (cum va fi cazul partidului pe care îl pregătim alături de Monica Macovei), România e pe calea cea bună.

Un codicil conservator: mi-am dorit multă vreme un cataclism demn de "mani pulite", o prăbușire a întregii clase politice putrede din România. Sunt corupți 80-90% dintre cei care au avut demnități în stat, de la primarul de comună la prim-ministru, de la inspectorii școlari la directorii de deconcentrate, de la consilierii locali la senatori – știm asta. Dar un colaps al PNL și PSD ar crea un vid periculos, în care ar înflori extremismul și populismul. Prefer să fie curățate lent de DNA, până în 2020, decât să aibă soarta DC și PS din Italia anilor '90.