Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

28 august 2014

Socoteala vânzătorului de ţară



(articol de Paul Everac, 2009)

   Nu toţi cei ce au vândut ţara (şi au fost mulţi!) au făcut-o cu rea intenţie. Ei nu au dorit să o distrugă, ei au dorit câteodată să o salveze. Să o salveze graţie intervenţiei lor de împuterniciţi. Graţie talentului lor de combinatori şi negociatori. Prin mintea lor cea deşteaptă, prin cuprinderea lor cea largă. Prin aşezarea lor în cârca celorlalţi la conducerea târtanilor. Prin domnie. Ei au dorit să domnească, adică să-i vadă pe ceilalţi sub-puşi. Ei au dorit să aibă frânele în mână, într-o mână plină de inele şi brăţări. Ei au dorit să li se vadă aurul din brăţări, mâinile poruncitoare, inelul cu pecetea puterii.
   Ei au preţuit la un moment dat mai mult pecetea puterii decât ţara cea bicisnică. Ţara era făcută doar ca ei s-o poată stăpâni şi crâmpoţi, să-i asigure o hălăduire, chiar mizerabilă. Ţara era la ananghie şi a fost aproape întotdeauna la ananghie. De ţară se îngrijea, în mare, bunul Dumnezeu, iar dregătorul avea datoria să o scoată la capăt, s-o mitocosească, s-o facă pierzător-răbdătoare. S-o ţie cât de cât, fie şi pe jumătate leşinată, numai să i se vadă lui inelul de aur pe degetul cel bont. Nu vrea să omoare ţara, doar era a sa. Dar s-o surchidească şi s-o flendure putea, sub pretext că o ţine în picioare, amorţită, cum o fi.
   În socotelile ţării s-au amestecat mulţi puternici râvnitori la cuprinsul şi bunurile ei. Mulţi i-au pus cizma în grumaz şi au scos junghierul. Stăpânitorii ei, dedaţi cu nevoinţele şi mofluzeala, n-au găsit ispăşire decât dând şi încovoindu-se, ca să ocolească mazilirea. Mazilirea e ruşine şi ponos. E lăsare-pe-dinafară. Alteori e surghiun aspru sau ştreang. E nimuriceală în ochii lumii, post negru şi rugăciuni, aruncare în Bosfor - pe cine nu l-ar zgâlţâi o asemenea ipoteză? Cel puternic te stâlceşte, nu ştii unde se curmă prigoana lui. El te scoate din pantofi, cu cimotie cu tot şi cu acaret. Cum să nu-i dai? De ce să nu îl laşi să îţi vâre pumnul în gură, să te apuce de gâlci, nu pe tine ci pe ţărişoara ta!? Să-i facă felul, dacă pofteşte, fiindcă prea e pornit! De ce să-ţi scape ţie, dregătorule, una peste mutră? De ce să-ţi ia ineluşul care te-a făcut om? Vrei să ajungi iar nemernic? Nu, mai bine dă-i! Vezi ce cere, mai târguie-te, mai hlizeşte-te, fă haz, du-l cu preşul, îmbie-l cu dulceţi, cu belşuguri cinegetice, cu vişnapuri şi acadéle verbale bine ticluite, dar dă-i, căci n-ai încotro! Necesitatea e necesitate, e condiţia libertăţii! A libertăţii tale în tot cazul! Vrei să te ia de ciuf, de turul nădragilor? Dă-i, că nu dai de la tine! Dai de la nişte stârpituri nevolnice care amărăşteni s-au născut şi aşa or să şi moară. Ce vor forţoşii, bănci, telefoane, servicii secrete, mine? Dă-le degrabă, până nu scot ineluşul să-l pună pe alt deget, căci degete se găsesc la noi la tot pasul care să vrea aur cu peceţi de dragul sclipirii şi al hălăduirii prin căile de deasupra. Ia şi dă, căci astfel, venind un fel de nestatornic belşug s-or mai îndestula cât de cât şi guşterii tăi! Le-o mai sta orăcăiala în gât! S-or linge şi ei niţel pe bot, făcându-se că înghit, săracii de ei! Îi laşi lefteri pentru binele lor. Poate că s-or încoţopeni la loc, - mai ştii!? În orice caz cu căpcăunul cel mare nu e de glumit. Zmeul zmeilor te bagă la raft când vrea! Ba te apucă şi de ceafă ca pe un mâţ şi pune pe altul în locul tău! Vrei aşa, bre pamblicarule, să vină prostul şi mocoşitul în locul deşteptului de tine, cel uns cu multe unsori şi dat în izvodul mumă-si!? De-aia te-au crescut breaz, să vie altul peste tine? De-aia te-au vârât în cristelniţa politichiei, ca să ieşi mofluz?
   Dă-le nene rândul întâi la bunuri şi servicii, dă-le smântâna şi lamura, că noi om trăi şi din floace. Rabdă toate beştecăirile, că atâta mai putem, să te luăm la sudalmă, dar tu vezi-ţi acolo de negoţul tău cu trupul ţării, căci de pângărire nu are cum scăpa, măcar să-ţi vâri şi tu mădularul cel isteţ!
   Ştiu, nu eşti om rău, eşti zâmbăreţ, chibzuit, meşter la vorbă. Ne vinzi cu dragoste, căci n-ai ce face, duhliule dedat la procopsire. Cum o să lipseşti tu de la facerea plăcintelor, măcar să te lingi de zmâc pe deştele cu pecete, frumuşelule, hărăzitule, ceoflingarule, Iudo cu fistic, fiu al patriei!?
   Vezi că a mai rămas un petic de ţară nedat, ce mai stai? Vezi că iar vin alegerile şi se schimbă vânzătorii de ţară!...


Un comentariu :

Riddick spunea...


"Realizarea de profit de către capitalul străin şi dezvoltarea României sunt procese care nu se suprapun. Numai cine nu vrea să vada acest lucru nu vede! " (Ilie Şerbănescu; că doar nu m-oi apuca să-l citez pe Troţkimăneanu... ;-)  ).

"Poti face zeci de strategii de atragere a capitalului strain si poti adopta sute de facilitati in acest scop si se poate ca mult asteptatul capital strain chiar sa si vina, si totusi dezvoltarea tarii sa nu se produca! Pentru ca pur si simplu dezvoltarea - care nu este un proces spontan, ci unul indus - nu este treaba capitalului strain. Treaba acestuia este realizarea de profit. Nu este vreun repros, ci o realitate. Dar realizarea de profit in Romania de catre capitalul strain - si daca acesta n-ar realiza profit, ar pleca! - nu inseamna neaparat un lucru conjunctural bun pentru Romania si, cu atit mai putin, pentru dezvoltarea Romaniei. Dezvoltarea tarii presupune resurse uriase, costuri grele, chiar sacrificii umane si materiale, pe care oricum nu si le asuma investitiile straine, si nu din vreun alt motiv decat din acela ca nu este treaba lor."

http://riddickro.blogspot.ro/2012/12/ilie-serbanescu-dezvoltarea-pe-baza.html

"De unde sa mai vina dezvoltarea economica in asemenea conditii?! Este clar ca statul roman nu este considerat in stare sau, chiar daca ar mai fi considerat in stare, deja nu mai poate fizic sa faca ceva in stadiul in care a fost adus. De la capitalul privat autohton nimeni nu prea asteapta in mod obiectiv cine stie ce, in masura in care este relativ slab financiar si tehnologic. Si atunci, ambele programe dau un raspuns la unison. Se asteapta totul de la investitiile straine, de la capitalul strain.

Acesta este intr-adevar minunat, eficient si performant. Numai ca nu-i treaba lui dezvoltarea Romaniei! Singura lui treaba este sa faca profit. De aceea si vine in Romania. Si asta si face! Nu discutam aici cum si cat. Nu este insa nimic de incriminat. Asta este treaba lui si asta face! Dezvoltarea Romaniei este insa altceva. Realizarea de profit de catre capitalul strain si dezvoltarea Romaniei sunt procese care nu se suprapun. Numai cine nu vrea sa vada acest lucru nu vede!

A astepta mantuirea de la capitalul strain este o biata iluzie! Sau, mai degraba spus, cai verzi pe pereti! Aportul capitalului strain poate fi un puternic factor adjuvant pe calea dezvoltarii. Cu conditia insa in care exista o tesatura interna a dezvoltarii si un factor intern care sa promoveze constructia acestei tesaturi. In conditiile programelor USL si ARD, dezvoltarea pe seama capitalului strain - si nu exista nici un exemplu in lume in acest sens! - va veni abia la calendele grecesti."

http://riddickro.blogspot.ro/2012/11/ilie-serbanescu-de-ce-programele-usl-si.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):