Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

17 iulie 2014

Premeditarea



De prin anii '90 s-au luat măsuri ca nu cumva statul român să-şi poată relua controlul asupra unor active care i-au aparţinut - cum ar fi, de exemplu, când un "investitor" vrea să plece şi să-şi vândă participaţia. Din cauza OUG 88/1997. Care poate fi modificată rapid, prin altă ordonanţă. Dacă se vrea !

Incredibil, cât timp a trecut până să iasă la iveală adevăratul scop al acelei ordonanţe ! S-a modificat în 2002 şi în 2011 doar s-a cosmetizat.

Caz concret: legislaţia (OUG 88/1997) împiedică exercitarea dreptului de preemţiune al statului la achiziţionarea participaţiei Enel:
Conform Anexei 10 a contractului de privatizare a filialei Electrica Muntenia Sud (EMS), statul român are drept de preemţiune la vânzarea acţiunilor (vezi document – Anexa 10-Contract privatizare EMS). Conform art. 4 al Anexei 10, «nicio parte şi niciun acţionar semnificativ (o Entitate Cedenta) nu va avea dreptul sa-şi transfere acţiunile deţinute în societate fără a le oferi mai întâi în conformitate cu prevederile acestui paragraf 4. Oferta va fi făcută de către Entitatea Cedentă prin intermediul unei notificări scrise către cealaltă Parte şi ceilalţi Acţionari Semnificativi ai Societăţii».

Contractul pentru privatizarea EMS a fost semnat în iunie 2011. Electrica Banat a fost vândută la mijlocul anului 2004, la fel ca şi Electrica Dobrogea. Cert este că toate aceste contracte au prevederi privind dreptul de preemţiune al statului român de a răscumpăra acţiunile, în cazul în care investitorul ar dori să vândă acţiunile achiziţionate.

Ceea ce înseamnă că reprezentanţii statului «semnează aiurea-n tramvai»! După cu Focus-Energetic.ro a semnalat în numeroase rânduri, statul român nu are dreptul, prin lege, să cumpere acţiuni! Încă din anul 1997, pe vremea când se încerca privatizarea Romtelecom, Guvernul a aprobat OUG 88/97 privind privatizarea societăţilor comerciale. Ei bine, conform art. 42 din OUG 88/97, „instituţiile publice, regiile autonome şi societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar (n.r. – cu mai mult de 33%) nu au dreptul să participe la cumpărări de acţiuni sau active, sub sancţiunea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare”!
Aşa că, şi să vrea, nu vor putea cumpăra acţiunile Enel nici statul român, nici SAPE (Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie, desprinsă din Electrica înainte de recenta listare a grupului, care este deţinută în totalitate de stat şi care a fost înfiinţată în scopul administrării participaţiilor minoritare ale statului în filialialele privatizate ale Electrica)!

Sigur, dacă guvernanţii se hotărăsc să modifice legislaţia în vigoare, se vor putea răscumpăra acţiunile Enel din România!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):