28 mai 2014

Vocea Rusiei prevede o candidatură prezidenţială a lui Isărescu


Nu dezvoltă prea mult tema, dar eu înclin să cred că ar fi vorba despre o manevră Ponta-Băsescu spre a-l opri pe Antonescu să intre în turul doi (dar chiar şi cu Isărescu în cursă, ar fi greu ca Antonescu să prindă abia locul trei). Ori, poate Isărescu va candida din partea PSD ?
Până la alegerile prezidenţiale, ”dreptacii” de toate rangurile vor visa la o intrare spectaculoasă a lui Isărescu în cursa electorală. Mai întâi, o vor face în şoaptă. Apoi vor apărea zvonuri. Apoi ”ştiri pe surse”. Va fi Isărescu salvatorul dreptei româneşti? Improbabil, dar dacă Departamentul de Stat va încerca o asemenea manevră, ne aşteaptă un show fabulos.
Din articol reiese şi intenţia de a-l discredita pe Antonescu în faţa electoratului naţionalist (până nu demult îl apăra):
Ce se va întâmpla mai departe cu dreapta românească? Depinde de Departamentul de Stat al SUA. Crin Antonescu, politicianul care a schimbat susţinerea populară din perioada referendumului pe promisiunile vagi ale unor funcţionari americani de rang inferior, poate o să mai povestească încă o dată colegilor de partid cum l-au sunat de la Washington în miez de noapte pentru a-l susţine. Elena Udrea va fi din nou declarată vinovată în toate problemele dreptei, inclusiv de oamenii pe care ea îi plăteşte, în ciuda faptului că paraşuta ei a adus mai multe voturi decât toată ”intelectualitatea” luată împreună.
Ceva mai înainte (octombrie 2013), dimpotrivă: Antonescu era dat ca fiind în dizgraţia Washingtonului:
Şi atunci, cine va fi preşedintele României? Primul răspuns este că nu va fi Crin Antonescu. Acesta se exprimă cu uşurinţă şi, uneori, chiar talent oratoric pe plan intern, însă partidul său e din ce în ce mai slab şi, esenţial, el personal e lipsit de conexiunile necesare în exterior, acolo unde se va decide numele celui care se va instala la Cotroceni. Faptul că PSD-ul, care asigură o bază electorală masivă, murmură tot mai vocal împotriva lui Antonescu, oferă deja strategilor interni şi externi scenarii pentru ca votul românilor să fie controlat şi validat, indiferent de scorurile reale. Iar personajul cheie va fi Victor Ponta, pe care membrii săi de partid, alături de PC-ul unui Dan Voiculescu preocupat să scape de închisoare, alături de un UDMR enervat de rolul de outsider politic, alături de toţi oportuniştii şi fripturiştii de ocazie, îl vor ruga la momentul oportun să rupă pactul cu PNL-ul şi să candideze. Iar Ponta va deveni, „chemat de popor”, preşedinte. Pentru cine priveşte atent cariera acestui tânăr, numirea generalului Wesley Clark, fost comandant NATO, în postul de consilier personal, însărcinat cam cu tot ce înseamnă direcţii strategice de dezvoltare a României, spune totul. Clark este un apropiat al familiei Clinton, bun tovarăş cu fosta şefă a diplomaţiei americane Madeleine Albright şi mentor al doamnei Hillary, care, în cazul în care sănătatea i-o va permite, va cuceri preşedinţia Statelor Unite la pas. După povestea cu blocarea fondurilor guvernului, republicanii nu au nicio şansă la următoarele alegeri, iar doamna Clinton se pregăteşte să câştige Casa Albă în numele democraţilor, în fapt în numele complexului militaro-industrial american, din care fac parte şi companii ca Chevron sau Exxon, cu interese în România. La Bucureşti, tânărul şi foarte ambiţiosul Ponta nu trebuie subestimat. Acesta are un trecut încărcat la o vârstă încă fragedă pentru politică, are toate „calităţile” - da, multe între ghilimele, din păcate! - ca să câştige cursa supremă. Nimeni nu a insistat să afle numele „prietenului comun” care a aranjat prima întâlnire Ponta-Clark, la Viena. De unde prieteni comuni între doi oameni atât de deosebiţi profesional, politic şi ca vârstă? Alte poveşti cusute cu aţă albă... Ceea ce vedem în aceste zile, premergătoare vizitei sale în SUA, ar trebui să dea de gândit multora, dar în primul rând unui Crin Antonescu depăşit neregulamentar. Ne îndoim, de altfel, de faptul că şeful liberalilor nu ştie ce îl aşteaptă. E foarte probabil să îşi negocieze viitoarea poziţie.
Şi o prognoză Vocea Rusiei (din 29 decembrie 2013): 
Prognoza pentru 2014:
Dacă rezultatele alegerilor europarlamentare nu aduc vreo surpriză neprevăzută, PSD va rupe USL şi va înainta propriul candidat la alegerile prezidenţiale. Dacă nu se întâmplă vreo minune, şansele lui Crin Antonescu de a câştiga cursa electorală sunt egale cu zero. Bătălia principală se va da între candidatul politic al PSD şi un „tehnocrat” scos din joben de tabăra Băsescu cu puţin timp înaintea începerii campaniei electorale.

Un comentariu :

Riddick spunea...


În februarie 2013, Ponta era inamicul public nr.1, la Vocea Rusiei:

Se pregăteşte o revoluţie anti-Ponta

http://romanian.ruvr.ru/2013_02_21/Se-pregateSte-o-revolutie-anti-Ponta/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: