Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

31 mai 2014

Ilie Şerbănescu anunţa "avanpremiera", în 2009 ("Dezvoltarea ţărilor din Est ia o pauză")...



Revista 22 :

Criza a scos deja oameni in strada. Deocamdata, in Letonia si Bulgaria. Deocamdata, pentru ca pare in ce priveste criza ca este doar inceputul. In orice caz, sa remarcam ca, judecand cel putin dupa ce se evidentiaza pana in momentul de fata, este vorba nu de tari din lumea a treia, ci de tari din Europa. Si, sa mai remarcam, de tari membre ale UE.

De mirare n-ar trebui sa fie. Asa cum presupuneau analistii realisti, Uniunea Europeana nu se dovedeste o pavaza in sine. Aceasta poate potenta reusitele, daca lucrurile merg bine, dar se pare ca nu poate fi manta de vreme rea. Adica asa cum este vremea in conditiile crizei financiare si economice internationale!

Dar, daca nu ne ferim a discuta pe sleau starile de lucruri, mirare n-ar trebui sa existe pentru ca tarile respective, asemenea altora din Estul Europei care se confrunta cu probleme absolut similare, chiar daca in acestea nu s-a ajuns (inca) la proteste de strada, au facut, in ultimii ani, tocmai in contextul primirii in UE, obiectul unui experiment despre care nu se poate sti daca va fi o reusita pe termen lung, dar care s-a dovedit deja un grav esec pe termen scurt. Un experiment care a lasat complet descoperite tarile respective in fata crizei financiare si economice internationale, intervenita neprogramat si care a incurcat dramatic lucrurile fata de cum fusesera acestea probabil proiectate.
Este vorba de strategia aleasa de nucleul UE pentru extinderea spre Est. 

Aproape paradoxal, intr-o zona unde instrumentul financiar este mult mai putin dezvoltat si utilizat decat in America, tocmai acesta a fost folosit de catre capitalul vest-european pentru angrenarea in orbita a tarilor din Est. Tarile din Vest nu s-au oferit sa fie piata pentru tarile din Est, ci, dimpotriva, au urmarit sa faca din acestea din urma piata pentru ele. O insertie de „economie financiara“, prin implantare directa de banci vestice, a fost facuta in Est spre a crea artificial, prin creditari in viteza, piata in crestere aici pentru produsele si serviciile din Vest. Cu vreo doua-trei exceptii de tari care s-au descurcat mai bine, in rest, tarile din Est n-au economie reala serioasa, se confrunta cu deficite externe dramatice, cu dezarticulari intre productie si consum, mai pe scurt, cu vulnerabilitati extreme. Romania se afla, din pacate, printre campioni la acest capitol.

Fara prea multe tertipuri si analize de detaliu, modelul de dezvoltare harazit tarilor din Est nu este unul cu economie reala, de la care sa iradieze restul si pe care sa se aseze restul, cu referire indeosebi la economia financiara. Este un model in care edificiul economic ar urma sa fie construit invers, de la economia financiara la economia reala. Nimeni insa nu poate sti daca modelul poate fi un succes in 20–30 de ani. Impresia este ca arhitectii lui mizau pe o constructie rapida, oricum, cu mult mai rapida decat cele doua-trei decenii de care vorbeam, probabil doar 10–15 ani.
 
Criza financiara internationala, transformata repede-repede in criza economica, vine si incurca total treburile, facand practic imposibil un raspuns asupra succesului in timp al strategiei. Intervenind la scurt timp de la aplicarea strategiei, criza internationala ii descopera, pune in evidenta si poate chiar exacerbeaza slabiciunile si nefericirile, si nu atuurile. Acestea din urma ar putea ramane in zona ipoteticului inca ani si ani.

 
Este vorba, pe de o parte, cu referire la tarile din Est, de precaritatea economiei reale pe care le-o rezerva strategia (cel putin intr-o prima faza), ceea ce le transforma intr-un fel de frunza-n vant in fata crizei, care va fi maturata fara vreo rezistenta, antrenand si spulberarea intregului esafodaj de economie financiara si de servicii care a fost ridicat fara bazele unei economii reale solide.
 

Este vorba, pe de alta parte, cu referire la insesi tarile din Vest, de expunerea deja substantiala pe care sistemele lor financiare si ansamblul economiei lor au ajuns s-o aiba fata de derularile economice din Est (prin exporturile de economie financiara facute acolo). Bancile vest-europene au plasat direct sau indirect mii de miliarde euro pe pietele emergente. Direct, prin imprumuturile acordate statelor sau entitatilor economice din tarile respective. Indirect, prin implantarea de subsidiare bancare pe care le-au aprovizionat cu bani pentru creditari din interiorul tarilor emergente. Strategia si-a atins scopul in scurt timp. Importurile acestor tari din Vestul Europei au explodat. Dar, aproape tot atat de rapid, a crescut si dependenta exporturilor vest-europene de pietele-debuseu din Est. Tarile care au aderat la Uniunea Europeana incepand din 2004 genereaza acum peste 15% din cererea de exporturi la nivelul zonei euro, in crestere cu o treime fata de inceputul deceniului.
 
Dependenta inversa creata istoriceste foarte rapid – a tarilor din Vest de pietele din Est – nu mai este catusi de putin derizorie, ci importanta. Atata doar ca expansiunea pietelor in Est are un caracter in mare parte artificial si nesustenabil. Aceasta nesustenabilitate apare integral in conditiile crizei financiare si deja si economice internationale.

 
Se dovedeste ca viteza cu care a fost implementata strategia in diferite tari vizate, in functie de conditiile concrete, a fost cea care a determinat si intensitatea, si amploarea vulnerabilitatilor induse. Din cauza, probabil inainte de toate, a dimensiunii lor reduse, Tarile Baltice au fost campioane la viteza de implementare. Ca urmare, si dezarticularea lor a fost completa si vulnerabilitatile au devenit foarte repede aiuritoare: deficite externe de 20–25% echivalent PIB, amplitudini similare ale dezechilibrelor dintre consum si productie! Nu intamplator, asemenea anomalii economice s-au razbunat curand si Balticele au explodat mai rapid decat alte tari din experiment. Inflatia a revenit la doua cifre, cresterea economica s-a prabusit la mai multe procente negative, a fost nevoie de interventia FMI pentru a acorda asistenta financiara si pentru a redeschide finantarea externa, bineinteles contra presiuni pentru restrangerea nivelului de trai.

 
In Bulgaria, tot o tara mica, lucrurile nu se prezinta fundamental altfel. Si, nu intamplator, lumea a iesit deja in strada, ca si in Tarile Baltice.

 
La rand este Romania, salvata se pare deocamdata doar de dimensiune. La dimensiunile ei, ravagiile facute de capitalul privat in frunte cu bancile straine n-au putut fi atat de masive si mai ales n-au putut capata viteza din tarile mai mici. Deficitul extern s-a intins doar pana la 14% din PIB si revenirea cu picioarele pe pamant este mai putin ruinatoare. E o consolare? Doar tarile central-europene, care apucasera sa se aseze intrucatva economic inainte de declansarea marii ofensive financiare spre Est a Uniunii Europene, sunt acum mai pazite.

 
Oricum, insa, toate aceste tari, in diferite grade in functie de situatia in care se afla, trebuie acum, dupa ce au fost minge de golf in bataia croselor bancherilor vest-europeni, sa stranga sever cureaua pentru a plati consecintele profiturilor inimaginabil de mari extrase de aici timp de cativa ani de catre capitalurile vest-europene. Dezvoltarea tarilor din Est ia o pauza. Nu stie nimeni cat va dura!

Un comentariu :

Riddick spunea...


În februarie 2009, Barroso, despre criză şi despre euro, într-un interviu pentru ziarul Die Zeit:

-Euro este "un scut de protecţie" în faţa crizei economice;
-Euro nu este în pericol, situaţia este mult mai gravă în afara eurozonei decât în interiorul ei;
-Ţările tind să ia măsuri protecţioniste în perioade de criză. La Comisie, noi le combatem, şi sunt presiuni permanente, mai ales în domeniul reglementării concurenţei, pe care instituţia caută să le impună;
-Un principiu politic elementar este să nu vorbeşti despre Planul B, dacă Planul A nici măcar nu a început;
-Trebuie să folosim criza ca să ajungem la o schimbare fundamentală în structura pieţelor financiare internaţionale;

http://riddickro.blogspot.ro/2010/11/euro-este-un-scut-de-protectie-in-fata.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):