06 mai 2014

Dacă Rusia ar râvni la economia din România...



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Dl Ponta a declarat că “partenerii occidentali” i-au avertizat pe domnia sa şi pe dl Băsescu, în plină criză ucraineană, “să termine cu prostiile”, pentru că se ţin de certuri interne, în loc să-i mulţumească lui Dumnezeu că se află sub protecţie (se înţelege occidentală) atât din punctul de vedere al securităţii, cât şi din punct de vedere economic. Dl Ponta a mai spus că, tocmai în contextul acestei intervenţii, dl Băsescu ar fi avizat noul guvern şi ar fi renunţat la obiecţiile asupra schimbării reglementărilor privind certificatele verzi. Demersul cancelariilor occidentale este sigur şi conţinutul său din descrierea dlui Ponta este plauzibil. Ridică astfel două întrebări, dincolo de contextul în care a intervenit şi care îl face logic şi potrivit, căci ciondănelile politice interne când la graniţa României se întâmplă ce se întâmplă, reprezintă un fel de “ţara arde şi baba se piaptănă”, justificând expresia folosită de premier că îndemnul a fost “terminaţi cu prostiile”! Cele două întrebări de fond sunt: 1) se află într-adevăr la adăpost România (desigur ca membru NATO şi UE) şi, bineînţeles, la adăpost de cine şi de anume ce?!; 2) să se mulţumească România cu ceea ce i-a mai rămas, chiar dacă este vorba mai de nimic din ceea ce i-a lăsat Dumnezeu?!


1. Adesea în domeniul cu pricina nu se vorbeşte explicit, dar, evident, referirea se face la protecţia faţă de Rusia. Personal, nu cred că vreodată - şi istoria o confirmă – America sau Germania îşi vor strica relaţiile cu Rusia de dragul României! În orice litigiu, cele două puteri vor găsi cu Rusia un compromis favorabil reciproc şi nicicând favorabil României. Alianţele nu pot înlocui o politică inteligentă faţă de Rusia şi, atunci când nici măcar o asemenea politică nu poate face ceva, poţi fi sigur că nici alianţele nu pot face mai mult. Aşa că demersul occidental, perfect logic şi potrivit, este mai mult o cerere de fidelitate decât o prezentare de garanţii.

2. În materie de apartenenţă economică la UE lucrurile sunt încurcate rău. Protecţia de care beneficiază România ca membru al UE este mai mult fără obiect! Nu că UE n-ar avea puţinţa sau dorinţa de a proteja România! Este vorba însă de faptul că România, acea Românie economică din componenţa UE, nu prea mai are nimic românesc care să fie de protejat, căci totul a ajuns la străini, în copioasă majoritate din UE! Dacă, să presupunem, “expansionista” Rusie ar râvni la economia din România, nu românilor ar urma să le smulgă din mână bogăţiile, întrucât au făcut-o alţii deja: ruşii ar trebui să ia petrolul şi gazele româneşti de la austrieci, explorările de gaze de şist de la americani, distribuţiile de energie de la nemţi, francezi şi italieni, băncile de la austrieci şi greci, industria auto de la francezi şi americani, pământurile agricole şi pădurile de la unguri, italieni, danezi şi arabi, iar industria feroaselor şi neferoaselor... chiar de la ruşi! De la români n-ar mai fi cam nimic de luat. Doar datorii şi o administraţie proastă, cvasisimilară cu cea rusească!

(va urma)

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):