22 aprilie 2014

Cine să construiască un nou model economic?! (I)


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):
Caii verzi proiectaţi pe pereţi, în ochii unora, de creşterea economică neaşteptată din 2013 (pe care o consider fie falsă, fie periculoasă) mi-a adus aminte de o radiografie a crizei economice din România făcută, anul trecut, de doi reputaţi profesori de la ASE, domnii Altăr şi Armeanu. Coborând în profunzime la nivelul factorilor de producţie şi nerămânând la suprafaţă la nivelul semnelor exterioare precum creşterea economică, inflaţia sau cursul de schimb, analiza merita să ajungă în atenţia îndeosebi a experţilor de la FMI şi a celor de la BNR care au conceput programul de înfruntare a crizei. Deşi cu totul inutil! Pentru că aceştia sunt şi ei tobă de carte, dar obiectivul lor, de altfel atins, a fost nu cumva revenirea economiei, ci, într-o primă fază să-i zicem macroeconomică, ajutorarea băncilor străine pe seama unor nevinovaţi (salariaţi, pensionari, contribuabili), iar, într-o a doua fază, să-i zicem microeconomică, eliminarea brumei de economie românească din România prin ţintite privatizări şi prin aşa-numita liberalizare, de fapt o banală dar dramatică creştere, a preţurilor în energie.

Concluzia profesorilor Altăr şi Armeanu era că, de acum încolo – se înţelege implicit după derularea acestui program, România nu mai are capacitate de creştere economică decât în cadrul unui nou model economic. Potenţialul de creştere economică al României a scăzut de la 5-6 % la 1-2 % anual, pentru că s-au epuizat posibilităţile de creştere cantitativă, rămânând doar cele de ordin calitativ, pe care nimeni nici măcar nu se gândeşte să le valorifice. Această apreciere cu caracter general este extrem de corectă. Şi de împărtăşit integral! Nu am îndrituirea ştiinţifică de a polemiza cu cei doi profesori. Am însă o întrebare, rezultând probabil din capacitatea mea mai slabă de a surprinde lucrurile în profunzime: de fapt ce are (sau nu are) actualul model economic că nu permite obţinerea de creştere economică ridicată şi, implicit, ce ar trebui să fie concret un nou model care să permită obţinerea acesteia (desigur, nu o creştere economică falsă, ci una cu impact asupra nivelului de trai)?

Dacă am înţeles eu bine, cei doi profesori s-au reţinut în a vorbi de un model economic actual, spunând că, după ce în creşterea economică 2000-2008 a fost epuizată contribuţia factorilor cantitativi de creştere, România se află în tranziţie către un model nedefinit, încă mergând practic în spaţiul economic fără hărţi şi instrumente de bord! Deduc însă din descriere că, oricum, reaşezarea actuală către un model nedefinit se face pe articulaţia unei economii cu valoare adăugată slabă şi că un nou model ar trebui să fie unul cu valoare adăugată înaltă (sau, mă rog, cel puţin mai ridicată decât acum). De ce însă acum există o valoare adăugată slabă n-am înţeles de la cei doi profesori, căci, evident, nu totul poate fi pus pe seama politicii de austeritate asupra căreia insistă cei doi profesori. Nu de alta, dar dacă nu ştim precis de ce, nu văd cum am putea construi – redefinind, tăind sau adăugând – un model economic nou, mai bun. (va urma)

3 comentarii :

Riddick spunea...

"Cine ?"

Că statul nu mai are multe pârghii în economie, mai ales cele bancare, şi mai sunt şi directivele UE.

Anonim spunea...

Haideti, domnule professor, va bateti joc de noi ?
Pai daca sistemul nu mai are resurse de crestere pe baze cantitative, adica s-a gripat si se descompune, atunci e clar ca trebuie apelat la dimensiunea calitativa, de natura sa ridice nivelul productivitatii muncii si calitatea produselor, adica la''automatizare, informatizare/robotizare, dezvoltarea cit mai ampla, multidisciplinara, a cercetarii stiintifice si transpunerea deindata in practica a rezultatelor acesteia'' !!!
Sau , mai exact, ati putea evoca a treia componenta a fortelor de productie, respectiv ''stiinta si progresul tehnic'', ceea ce se invata la economia politica in clasa a 9-a(economia politica nu ca indoctrinare ci e stiinta de capatii a societatii umane, despre care analfabetii care ne conduc de 24 de ani, cu mici exceptii, nu au auzit, fiindca au lipsit la lectia despre modul de productie).
Sau, ati putea recomanda, fara inhibitii nejustificate, studierea documentelor PCR care se refera la rolul stiintei in dezvoltarea societatii.
Si, cum va stim un adversar al neo-liberalismului si al fetisizarii pietei, care nu regleaza totul, dupa cum ne invata criminalii ce conduc Lumea, ati putea sa ne dezvaluiti si ce alte masuri s-ar putea lua pe planul proprietatii asupra mijloacelor de productie pentru ca Statul sa aiba pirghiile necesare trecerii la masurile adecvate salvarii sale si a noastra !!!

Riddick spunea...

Dimensiunea calitativă implică intervenţia agentului economic în propria-i activitate, statul nu mai are cum interveni acolo. Măcar la nivel macro de-ar putea-o face eficient, inclusiv în domeniul legislativ.

Niciun stat nu s-a lăsat exclusiv la mâna "pieţei", România pare a fi un experiment, din acest punct de vedere.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: