Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

02 martie 2014

Pepelioşka către Ivan


De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului.
Fundaţia CES (Center for European Studies) a Partidului Popular European (PPE), scoate o nouă "perlă" (după cea cu "bomba atomică a UE") - invitarea Rusiei în UE, o chestie despre care se discută deschis "în anumite cercuri". Şi sub mai multe forme, inclusiv cea "imperială" (Dughin). 

Din articolul CES, "Către Rusia cu curaj" (To Russia with Courage): 

[...] În 2008, Consiliul European a înființat un grup de reflecție care să se gândească la viitorul Europei. Una din întrebările la care trebuia să răspundă a fost până unde ar trebui să ajungă granițele Uniunii Europene. Grupul, condus de fostul prim-ministru spaniol Felipe Gonzalez, a concluzionat că "UE trebuie să rămână deschisă pentru potențiali noi membri din Europa, evaluând fiecare candidatură pe baza meritelor proprii și cu respectarea criteriilor de aderare". Conformitatea cu criteriile de aderare, s-a afirmat, au fost "de fapt, adevăratele limite ale Europei".

Evenimentele recente din Ucraina sunt o reamintire a faptului că proiectul european nu este finalizat. Experiența istorică din occidentul european și paralelele cu estul european sunt o provocare pentru europenii introvertiţi, de a se gândi la ceea ce este de neconceput.

Rusia ar trebui să fie încurajată să respecte criteriile de aderare la UE, cu principiile democrației, economiei de piață și drepturilor omului pe care este construită Uniunea Europeană. De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului. Nu mâine. O altă fostă superputere, Marea Britanie, a devenit membru al Uniunii Europene la o jumătate de secol după ce a pierdut statutul de superputere.

Europa trebuie să facă imediat orice-ar fi nevoie pentru a opri violența în Ucraina. Pe termen lung, cu toate acestea, chestiunea nu este dacă Ucraina ar trebui să fie în sfera rusă sau europeană de influență. Chestiunea este care sunt perspectivele europene ale Rusiei, și ale tuturor țărilor de la frontierele sale vestice.

2 comentarii :

Riddick spunea...

http://curezone.com/upload/Members/ChazTheMeatHe/Books/Golitsyn_The_Perestroika_Deception_The_World_s_Slide_Towards_the_Secon.pdf

Riddick spunea...

Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie 1989) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene (concept lansat de Gorbaciov): "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/comunicatul-ara-al-consiliului-fsn-22-decembrie-1989

The Federalist (1990): Reflections on the European Common Home

http://www.thefederalist.eu/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):