02 martie 2014

Pepelioşka către Ivan


De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului.
Fundaţia CES (Center for European Studies) a Partidului Popular European (PPE), scoate o nouă "perlă" (după cea cu "bomba atomică a UE") - invitarea Rusiei în UE, o chestie despre care se discută deschis "în anumite cercuri". Şi sub mai multe forme, inclusiv cea "imperială" (Dughin). 

Din articolul CES, "Către Rusia cu curaj" (To Russia with Courage): 

[...] În 2008, Consiliul European a înființat un grup de reflecție care să se gândească la viitorul Europei. Una din întrebările la care trebuia să răspundă a fost până unde ar trebui să ajungă granițele Uniunii Europene. Grupul, condus de fostul prim-ministru spaniol Felipe Gonzalez, a concluzionat că "UE trebuie să rămână deschisă pentru potențiali noi membri din Europa, evaluând fiecare candidatură pe baza meritelor proprii și cu respectarea criteriilor de aderare". Conformitatea cu criteriile de aderare, s-a afirmat, au fost "de fapt, adevăratele limite ale Europei".

Evenimentele recente din Ucraina sunt o reamintire a faptului că proiectul european nu este finalizat. Experiența istorică din occidentul european și paralelele cu estul european sunt o provocare pentru europenii introvertiţi, de a se gândi la ceea ce este de neconceput.

Rusia ar trebui să fie încurajată să respecte criteriile de aderare la UE, cu principiile democrației, economiei de piață și drepturilor omului pe care este construită Uniunea Europeană. De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului. Nu mâine. O altă fostă superputere, Marea Britanie, a devenit membru al Uniunii Europene la o jumătate de secol după ce a pierdut statutul de superputere.

Europa trebuie să facă imediat orice-ar fi nevoie pentru a opri violența în Ucraina. Pe termen lung, cu toate acestea, chestiunea nu este dacă Ucraina ar trebui să fie în sfera rusă sau europeană de influență. Chestiunea este care sunt perspectivele europene ale Rusiei, și ale tuturor țărilor de la frontierele sale vestice.

2 comentarii :

Riddick spunea...

http://curezone.com/upload/Members/ChazTheMeatHe/Books/Golitsyn_The_Perestroika_Deception_The_World_s_Slide_Towards_the_Secon.pdf

Riddick spunea...

Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie 1989) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene (concept lansat de Gorbaciov): "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/comunicatul-ara-al-consiliului-fsn-22-decembrie-1989

The Federalist (1990): Reflections on the European Common Home

http://www.thefederalist.eu/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):