03 ianuarie 2014

S-a creat precedentul: UE, invitată ca mediator în procesul de secesiune



Totul a plecat de la regionalizarea aprobată de guvernul spaniol anterior, socialist. Deci, atenţie mare cu regionalizarea propusă de "PDUSL" !


AGERPRES: 

Şeful guvernului local din Catalonia, Artur Mas, le-a cerut celor 27 de lideri ai statelor Uniunii Europene (cu excepţia premierului spaniol Mariano Rajoy, n.r.), precum şi altora, ai unor state care nu fac parte din aceasta, să sprijine organizarea referendumului privitor la autodeterminarea regiunii, stabilit pentru 9 noiembrie, transmit joi agenţiile spaniole de presă.

Sprijinul le-a fost cerut acestor şefi de state şi de guverne prin intermediul unei scrisori redactate în special în engleză, dar şi în franceză, după cum indică postul public de televiziune din Catalonia, TV3. "Am încredere că pot conta pe dumneavoastră pentru a continua acest proces democratic şi paşnic", declară Mas în scrisoare. Aceasta a fost însoţită de un memorandum cu detalii asupra procesului de autodeterminare, data referendumului sau modul în care a fost acesta decis (şi cu sprijinul unor forţe politice din opoziţia de la nivel regional din Catalonia).

Această nouă iniţiativă a şefului guvernului local din Catalonia face parte dintr-o serie de măsuri luate pentru a acorda o perspectivă internaţională dezbaterii privitoare la declararea independenţei acestei comunităţi autonome spaniole. Recent, Artur Mas a acordat mai multe interviuri unor media internaţionale.

Şeful guvernului regional din Catalonia susţine, în scrisoarea menţionată, faptul că organizarea referendumului este sprijinită de cetăţeni şi va avea loc în cadrul legal din Catalonia şi Spania, indicând astfel că "nu există motive" pentru care aceasta ar putea să nu fie permisă. De asemenea, în scrisoare este subliniat şi faptul că au fost epuizate căile de dialog cu guvernul Spaniei, motiv pentru care şefului acestuia, Mariano Rajoy, nu i-a fost trimisă scrisoarea.

În plus, Mas mai arată şi faptul că voinţa Cataloniei este să rămână în Uniunea Europeană dacă şi-ar dobândi independenţa - iar această decizie de a rămâne în Uniune le va reveni guvernelor tuturor statelor membre. Mai mult, documentul arată că "nu este adevărat" că independenţa Cataloniei ar aduce după sine imediata excludere din Uniune şi aminteşte că această chestiune nu este prevăzută în mod special de tratate.

Filialele conservatorilor şi socialiştilor din Catalonia, precum şi formaţiunea minoritară Ciutadans au criticat scrisoarea transmisă de Artur Mas liderilor UE. În schimb, restul formaţiunilor politice din regiune au lăudat iniţiativa.

Referendumul programat de guvernul regional din Catalonia în 2014 este anticonstituţional şi nu poate avea loc, astfel că guvernul de la Madrid va depune toate eforturile pentru a evita ca atât catalanii, cât şi ceilalţi spanioli să fie afectaţi de o iniţiativă politică ce provoacă doar instabilitate şi fractură socială, a declarat Mariano Rajoy în ultima conferinţă de presă a anului ce tocmai s-a încheiat.

În pofida faptului că premierul Rajoy repetă astfel poziţia deja anunţată în urmă cu câteva săptămâni, anul 2014 va fi marcat de revendicările secesioniste şi de referendumul asupra statalităţii şi independenţei Cataloniei, convocat de guvernul regional în 9 noiembrie. 


Un comentariu :

Riddick spunea...


Un stat normal ar dizolva acele partide care au iniţiat "chemarea" şi i-ar trimite în judecată pentru trădare pe semnatari.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):