Anti-Maidan

24 ianuarie 2014

Kievul se bâlbâie în loc să lichideze puciul UEist



Nu înţeleg de ce Ianukovici n-a organizat un referendum în chestiunea aderării la UE: punea în minoritate clica UEistă şi obţinea un atu zdrobitor. Ori e prost, ori joacă la două capete. Oricum, P.R.-ul e varză, din moment ce se vorbeşte despre convocarea parlamentului "pentru o eventuală demitere a guvernului", şi se pretinde că forţele de ordine n-ar avea în dotare shotgun-uri (nu înseamnă că dacă le au, ar fi şi tras cu consecinţe letale; s-a folosit aşa ceva, pentru a se crea o ambiguitate).

Vocea Rusiei:

Victimele protestelor de la Kiev au fost împuşcate cu o armă de vânătoare


Doi oameni şi-au pierdut viaţa în timpul protestelor violente de la Kiev, potrivit datelor preliminare, în urma rănilor provocate de gloanţele trase dintr-o armă de vânătoare cu ţeavă lisă.

Anunţul a fost făcut de şeful Executivului de la Kiev, Nikolai Azarov, care a adăugat că astfel de arme nu se afla în dotarea forţelor de ordine din Ucraina.

Premierul ucrainean a propus crearea unei comisii care să ancheteze cele două crime. Totodată, Nikolai Azarov nu a exclus posibilitatea demiterii Guvernului prin votul Parlamentului.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):