30 ianuarie 2014

Bişniţarul Gruia Stoica, folosit şi aruncat


Trebuie să ai o doză de nebunie sau "garanţii solide" ca să te încumeţi să faci afaceri pe picior mare în domeniul transportului feroviar. 
De aici mai reies nişte chestii: 

- CFR Marfă (da, "de stat" !) are cele mai mici tarifuri de transport, şi logistica necesară; 

- dacă Gruia Stoica punea mâna pe CFR Marfă, acum era "hoţul neprins, negustor cinstit";

- această căpuşă, GFR, n-a fost decât instrumentul "corodării" cotei de piaţă a CFR Marfă, alt rechin (extern) vine acum "la tain" (privatizare, cică...).

Soarta CFR-urilor s-a decis din 1998 (punct în Programul PSAL II): dezmembrare -> falimentare -> privatizare (cu partener extern !). Restul nu-i decât abureală, ce ni se serveşte.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Este un "pattern" (tipar) care s-a aplicat mai peste tot:

dezmembrare -> falimentare -> privatizare (cu partener extern !)

Riddick spunea...

Iaca, Băsescu:

"Apropo, am fi foarte interesaţi dacă, spre exemplu, Deutsche Bahn ar privi către licitaţia care se organizează pentru privatizarea CFR Marfă. Vom privatiza marile companii de stat pentru că ni se pare că aici este cheia creşterii competitivităţii sectorului de stat."

"Vom privatiza marile companii de stat pentru că ni se pare că aici este cheia creşterii competitivităţii sectorului de stat" - menţionase lipsa de competitivitate a economiei ("de stat") ca obstacol faţă de trecerea la euro. Deci,"totul pentru euro !".

Un nemernic având vocaţia de a ajunge "risipitor de ţară" într-o situaţie reală, de n-ar fi împiedicat - atunci - de forţele naţionale sănătoase.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16518652-traian-basescu-romania-vrea-intre-zona-euro-2018-2019.htm


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: