16 decembrie 2013

Popa Bărgăliu, cu coarne


Papa Francisc, a.k.a. Ché Bergoglio, scos cu coarne de revista Time ("Omul Anului"):

9 comentarii :

Riddick spunea...


Comunismul a ajuns la Vatican. Popa Bărgăliu justifică violenţele "cauzate de inechitate". Cum naiba de nu apar violenţe de acest gen în China sau în Coreea de Nord, unde sunt şi cazuri de canibalism din cauza mizeriei, şi miliardari ? Sau cumva "nu trebuie relatate" aceste violenţe ? Adesea transformate în masacre organizate de stat, gen Tien An Men 1989.


Papa Francisc a îndemnat guvernele să nu cedeze în fața bogaților și să reglementeze piețele

"Inegalitatea este sursa tuturor problemelor sociale. Inegalitatea, în cele din urmă, generează violenţă pe care folosirea armelor nu pot şi nu vor putea niciodată să o rezolve."

http://www.b1.ro/stiri/economic/papa-francisc-a-indemnat-guvernele-sa-nu-cedeze-in-fa-a-boga-ilor-i-sa-reglementeze-pie-ele-70341.html

Riddick spunea...

"or should I call you Darth Sidious"


YODA enters, using the Force to throw two RED GUARDS against Annotatethe wall, knocking them unconscious. DARTH SIDIOUS turns his chair toward YODA. MAS AMEDDA stands behind SIDIOUS's desk.

YODA: I hear a new apprentice, you have. Emperor, or should I call you Darth Sidious.

DARTH SlDIOUS: Master Yoda, you survived.

YODA: Surprised?

DARTH SlDIOUS: Your arrogance blinds you, Master Yoda. Now you will experience the full power of the dark side.

The Dark Lord raises his arms, and LIGHTNING BOLTS shoot out, surrounding YODA.
YODA is picked up and thrown across the room, hitting the wall and sliding down in a crumpled heap. DARTH SIDIOUS chuckles.

ANAKIN and OBI-WAN move their fight toward the main control center. As the laser swords fly, bits of the hallway are cut up. OBI-WAN and ANAKIN jump and use every trick in the Jedi book.

R2-D2, tries to drag PADME on board the Naboo Cruiser. C-3PO pokes his head out of the ship's doorway.

C-3PO: What are you doing? You're going to hurt her. Wait!!

C-3PO starts down the ramp.

MAS AMEDDA leaves the room. PALPATINE approaches a stunned YODA.

DARTH SlDIOUS: I have waited a long time for this moment, my little green friend. At last, the Jedi are no more.

YODA: Not if anything I have to say about it, Lord Sidious.

YODA uses the Force to throw DARTH SIDIOUS back, knocking him clear over his desk and onto the floor in a heap.

YODA: (continuing) At an end your rule is and not short enough it was, I must say.

DARTH SIDIOUS flies through the air, cape flapping, heading toward the exit. At the last second, YODA flies into the exit and stops the Dark Lord.

YODA: (continuing) If so powerful you are, why leave??

YODA ignites his lightsaber.

DARTH SIDIOUS: You will not stop me. Darth Vader will become more powerful than either of us.

DARTH SIDIOUS ignites his lightsaber.

YODA: Faith in your new apprentice, misplaced may be, as is your faith in the dark side of the Force.

Their swords CLASH. The battle is extremely fast and furious.

http://poetry.rapgenius.com/George-lucas-revenge-of-the-sith-yoda-and-palpatine-obi-wan-and-anakin-skywalker-duel-scene-lyrics#lyric

Crystal Clear spunea...

Când îl vezi până şi pe Papă că se comporta astfel...te gqndeşti că vine sfârşitul lumii

Riddick spunea...


TEOTWAWKY

The End Of The World As We Know It.

Crystal Clear spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=oIdPPVkkHYs

Riddick spunea...



"...and I feel fine."



Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

TREI SOLUTII

Testament politic

[...]

Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovsky

“Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci, dimpotrivă, scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.

În martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: “Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani“.

Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul, întunerecul şi vâscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi covârşitoare euforie.

Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.

Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului, o voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătalia în sine – încăierarea – mai mult decât succesul.

E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe masură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără ieşire, tu te veseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti!

Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovsky. Bukovsky povesteşte că atunci când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovsky urmează: n-am putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se faca ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.

Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra în ei ca un tanc!

Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în lume. Şi mă întreb – nu pretind ca e aşa cum spun eu, nu, câtuşi de puţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb – dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzând fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin câteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină, parseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate cuantumurile spaţio-temporale şi toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.”

http://www.nistea.com/solutii.html

Crystal Clear spunea...

Eu sunt un amestec intre cele 3 .La ananghie merg pe a treia .
Dar...
..."solutiile subinteleg o forma de viata echivalenta cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicand riscul mortii fizice in orice clipa. Asta asa este. Va mirati? Pentru ca nu l-ati citi pe Igor Safarievici, pentru ca inca nu ati aflat ca totalitarismul nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in haul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea.

Moartea, insa, cine, Singur, a invins-o? Cel ce cu moartea o a calcat.

Crystal Clear spunea...

Poate faci o postare cu cele trei solutii, cand ai timp...
Merita ..

Riddick spunea...


Chiar mă gândeam la chestia asta. Da.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

 

Postări populare: