Anti-Maidan

23 decembrie 2013

"O să constataţi c-o să fiţi preşedinţi peste lacul Cişmigiu; şi cam atât"



(la al doilea clip, la început; înregistrarea unei emisiuni din 2009)



8 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Apropos de limbaj de lemn ueist :

am vazut ieri intr-un magazim H&M ( american) , în garderobă un afiş propagandistic:
"Poartă şi adu înapoi :pentru o modă sustenabilă"
Agenda 21 .....

Riddick spunea...


Ia c-o să mă uit şi eu, am un H&M pe-aproape. Incredibil. Ce, sunt casă de binefacere ?! ;-)

Crystal Clear spunea...

Eu l-am vazut la mall Promenada.S-a deschis recent

Crystal Clear spunea...

Propagandă comunistă : să fim buni, să dăm şi la alţii, să împarţim...
Bineînţeles că lucrurile purtate le dai la alţii , dar la cine vrei tu şi cui vrei tu, pentru că sunt lucrurile tale, cumpărate din banii şi munca ta...
Mă enervez iar...

Riddick spunea...


Mă uitam la Naşul TV la ăla cu meritocraţia.ro, vrea limitarea "marilor averi". De unde începe pragul ?!

Pe urma, 'cea că asta nu e socialism, e "meritocraţie".

Crystal Clear spunea...

Doom of language.
L-am auzit si me Neamţu , mai demult ridicând în slavi ,meritocraţia..

Riddick spunea...


A, da, când cocheta cu PPEismul, "ca conservator" (contradicţie în termeni ;-) ).

Voinescu se complace să se dea "conservator" în continuare, în ciorba PPE.

Crystal Clear spunea...

Voinescu : un "conservator " închipuit şi sclifosit


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):