30 septembrie 2013

Vocea Rusiei, ştim a cui este. Vocea şi acţiunile USL, ale cui or fi ?



Victor Ponta accelerează vânzarea ţării

Unul dintre angajamentele ilogice incluse în scrisoarea de intenţie către FMI ţine de vânzarea majorităţii pachetelor de acţiuni deţinute la companiile de stat. De obicei, programele de privatizare sunt impuse ţărilor care cer credite mari, însă România nu cere un nou credit de la Fondul Monetar Internaţional. De ce insistă guvernul USL să vândă ce a mai rămas din proprietatea statului?

Vânzarea companiilor de stat în locul „decăpuşării” acestora este de fapt o recunoaştere a incapacităţii manageriale a guvernului. Existenţa unor companii de stat performante care operează în alte ţări arată că forma de proprietate nu este un factor decisiv pentru determinarea eficienţei unei companii. Guvernul Ponta va obţine bani din vânzarea companiilor, dar aceşti bani vor fi cheltuiţi, iar statul va pierde surse de profit, fără a avea posibilitatea de a le recupera în viitor.

Mai gravă decât pierderea veniturilor este pierderea controlului asupra unor companii-cheie care determină climatul economic. Trecerea companiilor energetice în proprietate privată, cuplată cu îndeplinirea calendarului de liberalizare a preţurilor la energie electrică şi gaze naturale pentru consumatori industriali şi casnici, garantează creşterea inflaţiei, creşterea costurilor de producţie pentru companiile româneşti şi reducerea veniturilor disponibile ale populaţiei din cauza creşterii costurilor la întreţinere. Ce guvern îşi poate dori aşa un viitor pentru ţara pe care o conduce? În contextul crizei economice globale, toate statele caută modalităţi de stimulare economică. Una dintre metodele cele mai sigure de creştere a economiei şi a atractivităţii investiţionale este reducerea sau îngheţarea tarifelor la energie şi gaz. România se îndreaptă spre creşterea tarifelor. Această creştere ar fi fost parţial justificată dacă statul obţinea mai mulţi bani din tarife, dar privatizarea companiilor de stat face în aşa fel încât economia să fie strangulată, urmând ca profiturile rezultante să ajungă în conturile „investitorilor strategici”.

Dacă strategia economică a guvernului USL se rezumă la sloganul „să vindem ce mai poate fi vândut”, atunci USL nu are viitor politic, iar România nu are viitor economic.

http://romanian.ruvr.ru/2013_09_30/Victor-Ponta-accelereaza-vanzarea-tarii-6499/


Viktor Orban propune naţionalizarea companiilor de utilităţi

Deşi sunt două ţări vecine, România şi Ungaria se deosebesc radical din perspectiva strategiei economice. Guvernul de la Bucureşti caută modalităţi de a vinde companiile de stat, iar guvernul de la Budapesta caută opţiuni de naţionalizare.

Iniţiativa lui Victor Orban de a readuce sub controlul statului companiile de utilităţi, adică a companiilor de distribuţie a gazelor şi energiei electrice, au stârnit o reacţie negativă în presa europeană, care a catalogat strategia guvernului maghiar drept „comunistă”, deşi Orban este un politician de dreapta. De fapt, strategia guvernului de la Budapesta de stimulare a economiei prin blocarea creşterii preţurilor la energie se înscrie într-o paradigmă economică raţională. Ungaria demonstrează, prin exemplul propriu, că statul poate recâştiga controlul asupra economiei naţionale chiar şi după implementarea unui masiv program de privatizare.

Nu s-a încercat naţionalizarea companiilor de utilităţi printr-o expropriere, ci prin răscumpărarea de către statul maghiar a acţiunilor deţinute de investitorii străini. Se pare însă că proprietarii străini au cerut preţuri prea mari pentru vânzarea acţiunilor. În mod normal, premierul maghiar trebuia să se oprească şi să explice alegătorilor că a făcut tot ce a putut pentru a îndeplini promisiunile electorale, printre care se număra şi aducerea utilităţilor sub controlul statului. Este remarcabil că guvernul de la Budapesta nu s-a dat bătut şi a acum propune o nouă metodă de a garanta creşterea economică prin reducerea (sau îngheţarea) preţurilor la gaze şi energie electrică. Noua strategie prevede transformarea companiilor de energie în organizaţii non-profit, utilizându-se drept referinţă modelul danez. Proprietarii străini îşi vor păstra acţiunile, dar nu vor putea obţine profituri excesive de pe urma consumatorilor casnici şi industriali, rata de profitabilitate a companiilor energetice urmând să fie stabilită de o agenţie specială. Se vede că cine vrea să rezolve o problemă caută soluţii, iar cine nu vrea caută scuze.

În viitorul destul de apropiat, efectele acestor măsuri se vor resimţi în economie. Atunci vom avea posibilitatea să vedem cât de bine o va duce România, elevul-model al FMI, comparându-i succesele cu ceea ce va realiza economia din Ungaria în contextul naţionalismului economic practicat de Victor Orban.

http://romanian.ruvr.ru/2013_09_30/Victor-Orban-propune-nationalizarea-companiilor-de-utilitati-5820/


De citit şi:

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):