Ţapu' Geolog: Condiţia postmodernă aduce dizolvarea statului-naţiune, în locul căruia apar „mulţimile psihologice”

Emil Constantinescu s-a înhămat - de ani buni - la căruţa propagandei globaliste, ca şi tovarăşul lui de cauză, simpozioane, reuniuni şi conferinţe - Ilici.

COMUNICAT

În perioada 14-16 septembrie 2013, preşedintele Emil Constantinescu a fost prezent, la Washington, la o masă rotundă organizată de Academia Mondială de Artă şi Ştiinţă (WAAS) cu tema 'Oportunităţi şi provocări pentru secolul 21: Nevoia unei noi paradigme', centrată pe câteva întrebări fundamentale: economia şi locurile de muncă; energia şi ecologia; capitalul uman, educaţia, sănătatea şi bunăstarea; banii şi finanţele; securitatea, principalele ameninţări şi guvernarea globală.

La propunerea preşedintelui Constantinescu, Boardul a aprobat înfiinţarea unui centru al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă (WAAS) în România, care va funcţiona la Universitatea din Bucureşti, sub tutela Ministerului Educaţiei Naţionale. 

AGERPRES

Deci se mai deschide un centru de propagandă la Universitatea Bucureşti, de parcă nu era de ajuns cel de la Babeş-Bolyai...

LUMEA CA O ORCHESTRĂ. SPERANŢA UNEI SOCIETĂŢI SIMFONICE

(discurs, First South Caucasus Forum)

Pentru viitor, securitatea europeană şi mondială, ca şi securitatea fiecărui stat în parte, vor trebui să se adapteze societăţii postmoderne. Statele vor rămâne probabil mult timp de aici înainte, nu numai subiecţii dar şi garanţii securităţii. În acelaşi timp însă, suntem obligaţi să luăm în considerare că lumea postmodernă a creat solidarităţi ale unor grupuri rasiale, etnice, sexuale care transcend statele. Nu mai putem percepe astfel securitatea statului ca un scop în sine, ci ca un mijloc pentru asigurarea securităţii diferitelor grupuri şi a cetăţenilor văzuţi ca persoane cu interese şi opţiuni proprii.

În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţa care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii. Pentru a construi o strategie a speranţei, înainte de a ne întreba în ce lume dorim să trăim, să ne întrebăm cine suntem NOI? Cu cât mai mulţi vom împărtăşi valori comune şi vom accepta dezacorduri rezonabile cu atât şansele păcii şi progresului vor fi mai mari.

Putem astfel spune: Secolul XXI va fi un secol al sintezei şi solidarităţii sau nu va mai fi deloc!

• Securitatea globală şi democraţia - Discurs la conferinţa “Opportunities & Challenges for the 21st Century- Need for a New Paradigm” (WAAS) – Geneva, ELVEŢIA, 3 iunie 2013