25 septembrie 2013

Ţapu' Geolog: Condiţia postmodernă aduce dizolvarea statului-naţiune, în locul căruia apar „mulţimile psihologice”



Emil Constantinescu s-a înhămat - de ani buni - la căruţa propagandei globaliste, ca şi tovarăşul lui de cauză, simpozioane, reuniuni şi conferinţe - Ilici.
COMUNICAT
În perioada 14-16 septembrie 2013, preşedintele Emil Constantinescu a fost prezent, la Washington, la o masă rotundă organizată de Academia Mondială de Artă şi Ştiinţă (WAAS) cu tema 'Oportunităţi şi provocări pentru secolul 21: Nevoia unei noi paradigme', centrată pe câteva întrebări fundamentale: economia şi locurile de muncă; energia şi ecologia; capitalul uman, educaţia, sănătatea şi bunăstarea; banii şi finanţele; securitatea, principalele ameninţări şi guvernarea globală.

La propunerea preşedintelui Constantinescu, Boardul a aprobat înfiinţarea unui centru al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă (WAAS) în România, care va funcţiona la Universitatea din Bucureşti, sub tutela Ministerului Educaţiei Naţionale. 


AGERPRES
Deci se mai deschide un centru de propagandă la Universitatea Bucureşti, de parcă nu era de ajuns cel de la Babeş-Bolyai...



(discurs, First South Caucasus Forum)

Pentru viitor, securitatea europeană şi mondială, ca şi securitatea fiecărui stat în parte, vor trebui să se adapteze societăţii postmoderne. Statele vor rămâne probabil mult timp de aici înainte, nu numai subiecţii dar şi garanţii securităţii. În acelaşi timp însă, suntem obligaţi să luăm în considerare că lumea postmodernă a creat solidarităţi ale unor grupuri rasiale, etnice, sexuale care transcend statele. Nu mai putem percepe astfel securitatea statului ca un scop în sine, ci ca un mijloc pentru asigurarea securităţii diferitelor grupuri şi a cetăţenilor văzuţi ca persoane cu interese şi opţiuni proprii.

În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţa care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii. Pentru a construi o strategie a speranţei, înainte de a ne întreba în ce lume dorim să trăim, să ne întrebăm cine suntem NOI? Cu cât mai mulţi vom împărtăşi valori comune şi vom accepta dezacorduri rezonabile cu atât şansele păcii şi progresului vor fi mai mari.

Putem astfel spune: Secolul XXI va fi un secol al sintezei şi solidarităţii sau nu va mai fi deloc!
  • Securitatea globală şi democraţia - Discurs la conferinţa “Opportunities & Challenges for the 21st Century- Need for a New Paradigm” (WAAS) – Geneva, ELVEŢIA, 3 iunie 2013

2 comentarii :

Riddick spunea...

N-am avut niciodată încredere în el şi nici nu l-am simpatizat, deşi l-am votat.

Scria pe el cu litere de tipar - "FAKE".

Riddick spunea...

Conducerea şi membrii asociaţiei pro-Clubul de la Roma din România:

Honorary Members

Ion Iliescu
Emil Constantinescu

http://www.clubofrome.ro/arcor/aboutus.php


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):