03 septembrie 2013

Ilie Şerbănescu: Exporturile, motor de creştere – o ipocrizie la pătrat



Ca urmare a acaparării axei majore a economiei de către capitalul străin, două treimi din exporturile de pe teritoriul României sunt de fapt făcute de către firme străine, şi nu româneşti. Această activitate merge. Dimpotrivă, întreaga economie – românească – din jur este muribundă. Legătura dintre cele două este derizorie. Exportatorii firme străine ocupă ceva forţă de muncă, la jumătate ca pondere faţă de cifra de afaceri pe care o deţin în ansamblu şi plătesc taxe la buget tot cam pe jumătate căci, după cum este regula, TVA, cel mai cu greutate impozit, este zero la export. În rest, aprovizionarea o fac aproape integral din import, practicând de fapt un fel de lohn pe scară largă pentru valorificarea forţei de muncă ieftine de aici. Nu există vreo diseminare de tehnologie şi management performante în teritoriu. Iar profiturile raportate – şi ele probabil la jumătate faţă de cele reale din cauza subţierii lor prin aşa numitele ”preţuri de transfer” – pleacă oricum în străinătate.

În loc să spună despre ce este în ultimă instanţă vorba şi să prezinte faptul ca un succes al globalizării pe care o propovăduiesc – adică o creştere a transnaţionalităţii afacerilor în favoarea structurilor corporatiste care o dezvoltă –, menestrelii globalizării şi integrării se străduiesc dimpotrivă să dovedească, pe baza unor concepte considerate de ei înşişi învechite, cât de benefic este ceea ce se întâmplă pentru „economia naţională” din România, stigmatizată tot de ei ca demodată. Teza: exporturile, motor al creşterii economice în România! În majoritate însă, exporturile din România nu sunt româneşti! Sunt străine şi reprezintă un motor al creşterii economiei străine din România, iar, întrucât aceasta nu prea are legătură cu economia românească din România, nu sunt cam deloc şi un motor al creşterii celei din urmă. Nu este de înţeles însă de ce acest adevăr nu este spus pe şleau! Economia românească din România oferă doar suport teritorial şi de forţă de muncă economiei străine din România, nealegându-se mai cu nimic în schimb. Dar nu tocmai expansiunea economiei transnaţionale în dauna celei naţionale este dorită şi propovăduită în numele globalizării şi integrării?! Dacă da, atunci de ce se umblă cu minciuni?!

Ipocrizia este singura explicaţie. Menestrelii economiei străine din România ştiu prea bine către cine se îndreaptă de fapt beneficiile şi încearcă să-i păcălească pe români că beneficiile ar ajunge pesemne la ei! Nu numai că aceşti menestreli adună mere cu pere în creşterea economică, deşi exporturile nu generează creştere economică decât în economia străină din România, dar, ca o culme a ipocriziei, se afişează a condiţiona aprecierea ambasadorilor români de creşterea exporturilor în ţările de acreditare: măi fraţilor, nici măcar directorii de la Dacia, de pildă, nu ştiu destinaţia exporturilor de la Piteşti, darămite ambasadorii MAE! Cum să răspundă ambasadorii români de ceva aflat complet înafara jurisdicţiei lor, pentru simplul motiv că aparţine străinilor?! Din primii 100 de exportatori doar 3 sunt români.

http://jurnalul.ro/editorial/exporturile-motor-de-crestere-o-ipocrizie-la-patrat-650874.html

4 comentarii :

Riddick spunea...

În conditiile în care nu prea mai avem "exportatori principali" firme cu capital autohton, mă întreb de ce mai există TVA zero la export ?

A apărut odată cu Hotărârea Guvernului nr.401/2000.

Crystal Clear spunea...

Încetul cu încetul rămâne numai numele de "Romania" care nu cred că îşi mai imaginează cineva că i-ar mai măguli pe români.
Nici vorbă, românii ştiu foarte bine că sunt furaţi de forţe străine, şi că pur şi simplu "nu se vrea" cu adevarat dezvoltarea României.
Românii nu ştiu însă cum ar putea lupta împotriva acestor forţe străine care au asasinat economia româneasca prin mita acordată politicienilor şi elitelor intelectuale care ne-au trădat .
Romanii nu au un plan, nu ştiu cum să lupte împotriva trădării.
Am realizat acest lucru recent , vorbind cu mai mulţi oameni obisnuiţi de prin ţară.

Riddick spunea...

Trebuie pornit de la firul ierbii. Nu am încredere în politicieni "subit spăşiţi", după ce 20 de ani au comis ticăloşii. În 1990 am plecat pe scheme prestabilite de către alţii. E vremea să ne oprim, "să întoarcem trenul până la macazul cuplat greşit" şi să pornim pe calea pe care trebuia pornit de la bun început.

Crystal Clear spunea...

Da, numai aşa şi cât mai repede !

Pe unde sunt acum am întâlnit oameni de prin mai multe părţi ale ţării.
Cei mai mulţi sunt trişti,se uită cu durere şi disperare la ravagiile din ultimii 23de ani.
Proprietara locului de cazare (care e nevastă de militar) tot încercă să-i facă morală unui copil din Harghita că nu vorbeşte româneşte,în timp ce maică-sa mustăceşte complice....


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):