Anti-Maidan

19 septembrie 2013

Apsorţia va fi aceeaşi, cu sau fără regionalizare



Aceeaşi irelevanţă a regionalizării, şi pentru alte state din UE.

Ziarul Financiar:
  
„Superconfuzia regionalizării“: câte regiuni „finanţează“ UE, opt sau zece?

Directorul executiv al Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Est, Constan­tin Apostol, a susţinut ieri că pentru finanţarea UE în exerciţiul financiar 2014-2020 România şi-a făcut programarea pentru opt regiuni, iar fondurile vor fi alo­cate conform acestei programări.

Doar că în urmă cu câteva săptămâni premierul Victor Ponta a arătat că guver­nul va opta pentru 10 regiuni. În toată dis­cu­ţia despre regionalizare cuvântul de or­di­ne a fost mereu „fondurile europene“ care ar urma să fie absorbite mai bine, dacă sunt împărţite la nivel de regiuni. Dar problema ridicată de Apostol este: câte regiuni?

„România şi-a făcut programarea pe opt regiuni. Nu putem merge pe alta“, a spus Apostol. 

El a arătat că documentele progra­mati­ce pentru finanţarea europeană 2014-2020 sunt pentru opt regiuni, iar banii vor fi alo­caţi de UE pe documentele programatice.

„Nu putem sta pe loc un an sau doi ani până se stabilesc noile regiuni“, a spus Apostol.

La rândul său, preşedintele CJ Suceava, Cătălin Nechifor, a arătat, încer­când să aducă lumină, că, cel mai devreme, noile regiuni administrative ar putea intra în funcţiune la 1 ianuarie 2015, după ce va fi validat referen­dumul pentru revizuirea Constituţiei, iar dacă se va vorbi de un alt profil regional, finanţarea va fi extrasă din regiunea mai mare.

El consideră că ar trebui ca, în perioa­da următoare, consiliile de dezvoltare regio­nală să adopte deciziile privind alocarea de fonduri europene prin consens, asigurându-se astfel un acces egal al cetăţenilor la aceste fonduri.

Un asemenea mod de lucru ar asigura o funcţionabilitate foarte bună în regiunile de dezvoltare şi ar determina negocieri între membrii consiliilor de dezvoltare, a spus Nechifor, care con­sideră că, în alte condiţii, s-ar putea con­stitui majorităţi de conjunctură care nu sunt benefice nici­uneia dintre autorităţi.

Constantin Apostol a participat ieri în localitatea suceveană Salcea, la o întâlnire a autorităţilor din Suceava şi Botoşani care au decis înfiinţarea unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară Suceava-Boto­şani pentru absorbţia fon­durilor Uniunii Europene în perioada 2014-2020.



Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):