30 august 2013
ARBITRAJUL de la Viena (30 august 1940), nu "Di[c/k]tatul" de la Viena
Fiindcă am acceptat să participăm la MASCARADĂ, deşi polonezii, în 1939, n-au acceptat ceva similar. De altfel, aceasta este denumirea corectă, din punct de vedere istoric, diplomatic şi juridic.
Să ne asumăm momentele de rătăcire naţională, chiar dacă sunt imputabile "aleşilor".
"Linia Carol" ?! De fortificaţii (în Transilvania).
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."
Postări populare:
-
De ceva vreme a început o campanie mediatică pentru susţinerea lui Marius Oprea, directorul IICCR (Institutul pentru Investigarea Crimelor C...
-
Christopher Edward Harle Story , scriitor, publicist, consilier guvernamental pe probleme economice şi de securitate din Marea Britanie, ...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Senatorul PSD Cătălin Voicu îi dezvăluie colegului său Alexandru Mazăre, într-o discuţie înregistrată de procurorii DNA şi redată în refera...
-
O pledoarie pentru federalizarea României Regiunile Istorice Unul dintre cele mai sacre fundamente constituţionale din ist...
-
It is not the fraud of Barack Obama that is the problem, it is that there are so many enemies within the populace that allowed it, encourag...
-
Locuitorii Roşiei Montane, dar şi cei din localităţile din jur (peste 5000, Roşia având sub 4000 de locuitori), au participat la sărbători...
-
Discursul europarlamentarului britanic Godfrey Bloom ( ex-UKIP /EFD) în Parlamentul European (21 noiembrie 2013): “Ei bine, domnule...
-
Sub un singur nume sunt de fapt prezentate trei revoluţii: cea "anarhist-proletară" din 1905 (cu ramificaţii în armată - cuirasatu...
-
Capitalizarea CEC este una dintre măsurile anti-criză ale guvernului. Fiind principala bancă comercială cu capital integral românesc, un...
14 comentarii :
Nu ai dreptate.
Toate pozițiile diplomatice ale (e drept) învingătorilor din cel de-al doilea război mondial se referă la un dictat. Arbitraj a fost (în cercul lor strîmt) doar pentru naziști & co și a rămas în propaganda hungaristă ca un moment sublim (pentru unguri) după care salivează mereu.
Nu contează forma și precedentele atît de mult cînd ai forța să-ți impui dorința. Vorba lui Karl Rove "noi creem realitatea". Mult mai bine ar fi să stăm cu arma la picior și să se știe că o putem folosi. Cum nu mai avem nici armă și, bănuiesc, nici voința de a lupta, la o adică... ne rămîn politicienii trădători. Seamănă foarte mult cu o consecință... obiectivă.
Eu aşa ştiu că se numea (arbitraj) "procedura" la care România şi-a trimis reprezentanţii mandataţi (Manoilescu, şi - parcă - Gigurtu).
Nu este un subiect plăcut, dar am vrut să aduc asupra lui o anumită precizie (obiectivă).
Oare chiar am fi pierdut Transilvania dacă nu acceptam guvern procomunist ?
După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza.
În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2, al tratatului de pace cu Ungaria și articolul 2 al tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin „arbitrajul” de la Viena, din 30 august 1940, și restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria.
Nu există o denumire oficială, cum nu a avut loc nici un demers care să se înscrie în vreo procedură diplomatică recunoscută internațional. O porcărie ad hoc. Așa, poți să alegi foarte bine varianta (despre care-mi place să o traduc prin cadou) Vienna Award.
Un link spre un facsimil după un ziar australian care reproduce relatarea trimisului Daily Telegraph pentru Blacani, din octombrie 1940, unde folosesc, chiar din titlu, Vienna Diktat: http://trove.nla.gov.au/ndp/del/article/68383761
Puteam lupta, fie cu rușii fie cu nemții, poate împotriva ambelor tabere, luam bătaie, poate am fi avut vreun avantaj după, nu numai un munte de suferință, poate, dacă...
Reprezentarea despre momentul șantajului italo-german se formează însă permanent, ține de percepția ce se vrea indusă acum, în prezent, nu are legătură cu vreo rigoare sau formalism diplomatic, care oricum nu era statuat la vremea respectivă.
Sa nu uitam ca inspatele frontului terestru era OCULTA. Prea putini vedeau la acea vreme dezlantuirea fiarei.
@Crystal Clear: Stalin nu a predat controlul administrativ în nordul Transilvaniei până ce nu s-a instalat guvernul Groza. Petru Groza a mers la Cluj după câteva zile, unde a ţinut un discurs propagandistic si a pozat în patriot. Nu cred că Ungaria ar fi avut câştig de cauză la conferinţa de pace de la Paris, indiferent de componenţa guvernului de la Bucureşti. Dar Mihai I &Co au mai obţinut, astfel, doi ani jumate de "semi-monarhie".
@conumishu: Eram implicaţi în alianţe cu polonezii, "cehoslovacii", sârbii şi grecii, dar celelalte ţări agresate (rând pe rând) n-au solicitat activarea alianţelor. Nici noi nu prea ne-am înghesuit să sărim în ajutorul lor, cu excepţia ajutorului dat evacuării (parţiale) a armatei, guvernului şi tezaurului Poloniei.
@Anonim: "Făcând parte din peisaj" - ar trebui să ne aşteptăm la "strâmbe" din acea direcţie, nu ?!
Foarte interesant !
N-am ştiut aşa ceva , pâna acum.
Chestia asta explica multe....
Iar "oculta "din spatele frontului se pare ca este cel mai mare duşman al nostru
Cum sa se numeasca arbitraj, oameni buni, v-ati iesit din minti? Daca Hitler se credea arbitru, inseamna ca si noi trebui sa consfintim pretentiile sale? Termenul de arbitraj a ramas in limba germana de pe vremea lui Hitler, treaba lor - aceasta nu inseamna ca in Romana trebuie sa intre pe usa din dos insinuarea ca ar fi vorba de un act de pace corect, comparabil cu Versailles si Trianon! Fapt ca nu a fost acceptat niciodata de aliati si nici consfintit de dreptul international - deci sa ne modificam noi denumirea in Romania este un act deplasat.
Arbitraj (Schiedsspruch) este termenul folosit de nazisti, sugerand calitatea lui Hitler si Mussolini de a putea mijloci o pace in afara dreptului international, ca si cand ar fi adevarati "arbitrii". Cum acest lucru este un non-sens si Aliatii niciodata nu au recunoscut acest act, in Romaneste se vorbeste in mod corect de "dictat". Este drept ca germanii nu au eliminat termenul nazist, dar aceasta se explica in parte si cu faptul ca in mod tacit pentru ei Versailles nu este recunoscut ca o pace de drept - in masura mai mare decat acest dictat. Ar fi insa eronat ca in romaneste sa se introduca pe usa din dos acest punct de vedere antiromanesc.
Am folosit termenul "arbitraj" fiindcă aceasta este denumirea sa oficială şi diplomatico-juridică. De altfel, cred că acest cuvânt intră şi în titlul documentului semnat. România nu-şi permitea să participe, oficial, la un aranjament ilegal, deşi a fost ilegal, în esenţă.
Denumirea exactă nu cauţionează esenţa sa antiromânească şi anti- drept internaţional.
Ma scuzati, dar cu "denumirea oficiala" este o problema mare de tot de tot. Acel act nu a fost NICIODATA recunoscut nici de aliati, si nici nu poate fi banuit de a fi in acord cu dreptul international. Vedeti deci ca in aceste conditii a vorbi numai de "oficial" este o absurditate fara limite! Oficial fata de CINE, Dumnezeule mare? Nemtii - si mai presus Austriecii, despre care se stie prea bine ce lenesi au fost la "denazificare", au pastrat comod si fara comentarii termenul lui Hitler. Iar ceilalti, altfel comozi s-au gandit ca sa nu starneasca un conflict dupa terminarea razboiului pentru niste natii ramase in spatele Cortinei de Fier, deci de care li se cam falfaia, pe romaneste spus. Deci iata de ce unii vorbesc de arbitraj - si evident in deradere, stii cam ca cu "Arbeitslager". Asta este in alte limbi insa.
In limba romana s-a luat de fapt o atitudine verticala inca din timpul razboiului si aceasta atitudine a fost mentinuta in comunsim si dupa aceea: a fost o impartire impusa cu forta, deci i se potriveste termenul de dictat. Deci in limba romana, sa nu ai cum sa revii asupra unui termen OFICIAL. Caci avand in vedere ca nu a existat o REJUDECARE A TERMENULUI, fiecare limba are termenul oficial care i se pare adecvat, nu exista organ stringent international, cum pare ca va "scuzati" in aceasta chestiune. Termenul adoptat de Romani era singurul corect - desi nu stiu Cehii si Sarbii daca au spus mereu "arbitraj", insa ei nu au avut Ip si Traznea de la acest 'arbitraj'. Si daca nu cedau niste descreierati - nu ma refer la Dumneavoastra, caci am vazut bine ca moda a pornit de la niste politruci deveniti istorici vanduti pe doua pahare de apa - deci daca nu incearca, astazi, in perioada internet si de dezbateri deschise, sa cedeze niste pierde-vara, ci se apara demna motivele pentru care in Romania, chiar si in limba Germana s-a spus mereu Diktat, eu va promit pot incepe sa se razgandeasca unii oamenii, apoi mai multi.
Eram la scoala in Zürich, si am folosit la lectie termenul de diktat, caci doar acesta il cunosteam. Profesorul elvetian m-a ascultat atent, si m-a intrebat de ce spun asa. La care l-am intrebat cum sa spun, caci eu in Germana asa am invatat, si motivele sunt cutare si cutare si cutare, evindenta: o impartire fortata este un diktat. Omul mi-a spus "Ai dreptate, pe semne ca asa ar trebui sa se numeasca, dar iata ca noi in Elvetia am preluat si noi numele nazistilor". Acum 40 de ani! Deci nu va lasati asa usor impresionati!
Alt exemplu: la acea vreme se spunea peste tot "Moldawien". Au protestat mai multi oameni la ziare, la institutii, ca se distruge limba Germana in care dintotdeauna s-a spus Moldau. A durat zeci de ani - dar acum cele doua se vad cam cu aceeasi frecventa. Iar cei care mai scriu Moldawien, tot habar nu au, dar puterea imitatiei joaca si ea un rol. Just for a thought, nu o luati va rog in mod personal, caci nu este o chestiune personala.
Ma iertati ca sunt "picky", dar fraza "România nu-şi permitea să participe, oficial, la un aranjament ilegal, deşi a fost ilegal, în esenţă." apartine stilului caragialesc in care se comenteaza si in alte limbi contradictia in termeni a acelui arbitraj. Caci este unul in care s-a pus lupul pastor la oi - si toti insista asupra faptului ca arbitrii erau marii fascisti Hitler Musolini si Horthy (nu au fost intermediari, al de Ribentrop, direct sefii!), dar era o intentie de a "rezolva in mod pacific o chestiune". Si pe urma au macelarit primii tarani care le-au iesit in cale cu paine si cu sare!
Ridicolul se naste din faptul ca nu va intrebati, pe timp de razboi, ce insemna "legal". Hitler definea atunci legea pentru cei asupra carora putea ameninta. Deci ATUNCI, era "conditional legal". Legal, ar mai fi fost atunci si ca ALIATII sa ne acopere spatele, caci eram atacati de Rusi si Unguri. Dar ni s-a spus frumos (si foarte adevarat) de catre Churchil "Acum nu pot nici pe Francezi sa ii eliberez, deci se rupe tratatul de Alianta, scapati-va cum puteti". Desi prin curieri, acest mesaj OFICIAL a exsitat, deci starea de legalitate cumva s-a rupt si acolo. Si nu a fost restabilita pana astazi, pentru ca la cererea (adica impozitia) Rusilor, Englezii nu ne-au acordat statutul de COBELIGERANTI, care ni se cuvenea atat pentru ca am luptat mai mult decat Italienii, bunaoara, impotriva Nemtilor, cat si pentru ca initial am fost Aliati, si Englezii la vremea respectiva au recunoscut cinstit ca EI sunt primii nevoiti sa rupa alianta - deci ruperea aliantei de catre noi a fost consecinta prevazuta de Englezi, si nu cauza.
Nu vreau sa va atac direct, dar va rog mult, chiar daca avem o tara ingenuncheat in care oamenii au ajuns sa se batjocoreasca in propriul neam, cunoaste-ti va si respectati-va istoria. Poate mereu sa vina o zi in care memoria sa faca diferenta. A fi pentru sine nu inseamna a fi impotriva altora. Dimpotriva, mincinosii care batjocoresc adevarurile neamului, zicand ca sunt moderni si alte bazaconii, nu pot respecta pe nimeni, caci nu se respecta pe sine.
N-aş vrea să lungesc la infinit polemica, dar cred că în tratatele de istorie apare exact denumirea corectă. Numai că nu le-am accesat la acest capitol.
Trimiteți un comentariu