06 martie 2013

Despre averea statului sau despre funie în casa spânzuratului



Articol de Ilie Şerbănescu în Jurnalul Naţional

Guvernul Ponta a iniţiat, întreprins şi comunicat public o evaluare a averii statului român. Sau, mai bine zis, a ceea ce a mai rămas din aceasta. Ar fi vorba, la finalul lui septembrie 2012, de active în valoare de 806 miliarde lei (echivalentul a 185 miliarde euro), din care vreo 600 sunt active nefinanciare (terenuri, clădiri, stocuri de materii prime şi materiale ale instituţiilor publice şi locale), iar puţin peste 200 miliarde lei sunt active financiare (disponibilităţi, creanţe şi titluri de participaţie la companii de stat sau private).

Dl Voinea, ministrul care a prezentat public evaluarea, după ce a subliniat că este prima după 22 de ani, a ţinut – nu se ştie dacă cu titlu personal sau oficial – să spună că evaluarea ar fi necesară pentru a determina cât de eficient este valorificată această avere a statului, subînţelegându-se că, din motive manageriale, eficienţa valorificării în domeniu ar lăsa de dorit.

A vorbi însă despre eficienţă în cazul averii statului român, acum şi în întreaga perioadă postdecembristă, înseamnă a vorbi de funie în casa spânzuratului. Gestiunea averii statului n-are nicio legătură cu eficienţa, ci doar cu prăduirea! Din care cea să-i spunem ilegală este numai o părticică, întrucât grosul prăduirii a fost şi este legal, prin subevaluarea activelor statului când acestea este vânzător (privatizări, lichidări) şi, dimpotrivă, prin supraevaluarea activelor statului când acesta este cumpărător (achiziţii publice). În ambele cazuri are loc o devalizare cu acte în regulă a averii statului.


Aceasta a fost regula postdecembristă în toate activităţile în care au fost implicate statul român şi îndeosebi societăţile cu capital de stat. Formula „statul cel mai prost administrator” este o mască a devalizării statului. În atâtea activităţi de utilitate publică ce au un caracter monopolist nu pot exista, în mod obiectiv, pierderi şi cu atât mai puţin falimente: dacă totuşi există, nu slaba performanţă managerială este cauza, ci prăduirea în favoarea cuiva – un factor privat, format cel mai adesea dintr-o societate privată în cârdăşie cu administratorul activelor de stat. „Statul cel mai prost administrator” este de fapt paravanul pentru transferarea către privaţi a activelor de stat performante. Nu se analizează niciodată ce ascunde de fapt neperformanţa de la stat: cât este prăduială în favoarea unor privaţi, cât este eventuală protecţie socială sau a economiei prin preţul de livrare reglementat şi cât este lipsă de pricepere managerială.

Prăduiala statului este sursa minunatelor performanţe ale celor mai minunate societăţi private, care nu întâmplător sunt tocmai cele care au relaţii cu statul! Inutil aproape să subliniem reversul medaliei: sistemul privat românesc, ale cărui societăţi-fanion trăiesc pe seama statului, nu are cum, în mod obiectiv, să fie altfel decât slab şi puţin competitiv, o frunză în vânt în bătaia capitalului străin. Cum să construiască un asemenea capital capitalismul? Poate doar capitalismul (pardon, socialismul) „multilateral dezvoltat”!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

P.S.D. Belgia, 2011: MANIFEST POLITIC PENTRU O EUROPĂ FEDERALĂ - O iniţiativă a Forumului Permanent al Societăţii Civile Europene
Forumul face apel la o idee de Uniune care este diferită de cea practicată de guvernele Statelor Membre. În special cu privire la Europa Mediteraneana şi de Est, Uniunea trebuie să mai vadă încă o dată (să revizuie) politicile de vecinătate. Trebuie sa creem noi legături cu “societatea civilă” care se „trezeşte” din ce în ce mai mult în ţările menţionate şi care speră în democratizarea instituţiilor. Deja prin 2006 Forumul sugera ca UE să co-fondeze, împreună cu ţările din jurul Mării Mediterane, Mării Negre şi Mării Caspice, o Alianţă a Celor Trei Mări, inspirată dealtfel şi din precedenta ECSC (Comunitatea Cărbunelui şi a Oţelului) şi de Procesul Helsinky. Luându-se în considerare insuficienţele Tratatului de la Lisabona, ar fi indicat să se revizuie fundamentele Uniunii, angajându-ne în dezbateri vaste în cadrul societăţii europene, în toate Statele Membre, pentru un Proces Constitutional European, care să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni cu privire la democraţie, nevoilor epocii în care trăim, pentru a putea face faţă crizei multiforme actuale şi rolului Uniunii Europene în lume. În acest cadru, Forumul a decis să lanseze o dezbatere asupra metodei şi o agendă, care vor sta la baza acestui proces constituţional.Forumul Permanent al Societatii Civile Europene este convins de necesitatea de a inventa, prin dezbatere democratică şi respectând persoanele şi culturile, O Nouă Formă de Federalism la nivel de continent, adaptată la diversitatea europeană şi consolidându-i unitatea.

Postări populare (nu P.P.E. !):